Cei mai sexy din seriale

Tate / Kit, American Horror Story: Murder House & Asylum

Nu sunt sigură cât de OK mi se pare fetișizarea criminalilor și psihopaților, chestie care în AHS se întâmplă din plin, ba de multe ori chiar pare miza principală, dar Evan Peters îmi pune mâna la ochi, mă ia cu el în beci și nu mă mai gândesc la cât de i/moral e ce se întâmplă. În primul sezon e misfitul clasic, cu haine lălâi și păr pe ochi, iar în al doilea, un țăran care zice că a fost răpit de extratereștri și băgat la nebuni. În ambele cazuri e discutabil dacă e băiat bun sau rău, dar în universul AHS nici nu se pune problema așa, toate personajele sunt în majoritatea episoadelor pe muchie; depinde de cât de mult îi scuză chestiile nasoale care li s-au întâmplat înainte să se apuce de omorât, bântuit etc.

Ce e clar e că dacă se îndrăgostește de tine Tate (misfitul) sau Kit (țăranul), și se decide că ești îndeajuns de suflet pereche încât să rupă capete, să îndoaie mațe și să joace ping pong cu globii oculari ai oricărui fraier care îndrăznește să-ți rupă un fir de păr, te-ai scos. Îți rămâne să te gândești dacă dinții lui perfecți și privirea 51% mega dulce și 49% psihopățică sunt îndeajuns de sexi și alinătoare încât să nu dormi încordată că, na, cine știe, poate îi vine într-o noapte să te gâdile cu cuțitul lui preferat, pe care-l ascute în fiecare zi, sau să te alerge cu o mitralieră prin grădina în care a plantat sute de trandafiri albi, preferații tăi, cu atât. de multă. meticulozitate. - Teona Galgoțiu 

Donovan - American Horror Story: Hotel 

Donovan are 20 și ceva de ani (de ceva vreme), mommy issues și e vampir. Se îmbracă elegant, designer-like și își petrece nopțile vânând și având orgii grandioase cu Lady Gaga, aka Countess Elizabeth, o tipă glam și artsy, fosta iubită a lui Valentino (the Valentino). Îi place să danseze pe Hotline Bling și să îi reproșeze chestii mamei lui. E un fost dependent de heroină, pe care Elizabeth l-a salvat de la o supradoză pentru că-i plăcea maxilarul lui. Transformat în vampir, e lipsit de remușcări, extrem de gelos, violent, arată super bine și trăiește în toate clișeele luxului. Donovan e jucat de Matt Bomer, un actor/activist/om mi-nu-nat.

Honorable mentions: L, Death Note&Brian/Justin, Queer as Folk. - Tea Nicolae, Plic, o revistă 

Hawkeye - M.A.S.H 

Din lunga mea carieră de urmărit seriale, lista de bărbați perverși la care am suspinat se conturează după cum urmează: încep cu clasicii, așadar îi avem pe Draper, Moody, după care vine tare din urmă Cesare din The Borgias și, recunosc, cel mai recent m-am înscris și în clubul femeilor care au suspinat după băiatu’ care nu știe nimic (n.r. Jon Snow). Mențiuni onorabile: Harvey din Suits și agentul special Dale Cooper. Totuși, toți drăguții ăștia să stea la rând, căci pe piedestalul meu se așază confortabil, cu un pahar de gin în mână, Căpitanul Benjamin Franklin Pierce din M.A.S.H. – Hawkeye. Deși, după cum se arată mai sus, cumva îmi plac bărbații la costum, m-am topit după Hawkeye în uniformă de razboi, cu sarcasmul lui delicios, cu felul în care le iubește, fără discriminare, pe toate asistentele și modul în care reușește să „strice” războiul pentru toată lumea. Ce-mi place cel mai mult la el: are suflet mare rău și îi plac vacanțele la Tokio. - Claudia Șpîrlea, nicecream.fm 

Don Draper - Mad Men

Fără să clipesc, Don Draper (Mad Men). Pentru că e fix combinația care trebuie în dozele care trebuie. Good looking, dar în sensul clasic de băbat pe care îl vezi la fel de bine cu toporul în mână sau cu țigara. Bad boy, dar cu cele mai bune intenții, el încearcă, câteodată și vrea, dar chiar nu-i iese. Vicios până la lună și-napoi. Femei, țigări, whiskey și iar femei. Capabil să plângă și să-și recunoască slăbiciunile, dar suficient de pe treaba lui încât să uite repede de ele. Depășit de situațiile personale, dar perfect in charge de alea profesionale. Pentru că știe că sălile de ședințe nu sunt doar pentru întâlniri de afaceri, ci și (sau poate mai ales) pentru alea personale, dacă tot se lucrează peste program.

P.S.: Ca un omagiu adus adolescentei din mine și lui Pacey (Dawson’s Creek), mă simt absolut obligată să-l menționez aici și pe Cole din The Affair. Pentru că nu pot să nu remarc cât de cum trebuie a crescut și ce minuni poate face barba. - Raluca Dumitra, Zoot România 

Tim Riggins -  Friday Night Lights

Tim Riggins (Taylor Kitsch) s-a născut într-un orăşel din vestul Texasului în care viaţa se deşiră de pe rosor în sensul sondelor de petrol trecătoare, al bisericii şi al fotbalului de vineri seară, în sine o religie. Serialul acesta minunat, inspirat de una dintre cele mai bune cărţi non-ficţiune scrisă vreodată este populat de personaje complicate, imperfecte şi vulnerabile, iar Tim Riggins este şeful lor. Este şi cel care îi protejează şi care e mereu acolo pentru ei. La rândul lui confuz şi imperfect, ştie mai bine ca oricare dintre ei cine este, ce poate şi ce vrea de la viaţă.

Tim Riggins este bun la două lucruri: fotbal (mijlocaş) şi umblatul mahmur şi fără cămaşă prin casa pe care o împarte cu fratele mai mare după ce ambii părinţi i-au abandonat. Tim Riggins tânjeşte după o familie şi de fiecare dată când dă de una se deschide ca o floare. Tim Riggins bea implauzibil de mult pentru cât de bun e pe teren. În afară acestuia este menit să ajungă un provincial ratat care se va hrăni o viaţă din gloria zilelor de liceu. Şi este OK cu asta. Texas forever, spune mereu închinând o bere în cinstea ideii.

PS: Alţi băieţi sexy -- Coach Taylor (Friday Night Lights), Hawkeye Pierce (M.A.S.H), Josh Lyman (The West Wing), Jim Harper (The Newsroom), Cole Lockhart (The Affair) - Luiza Ilie 

Michael Scofield - Prison Break 

Eram clasa a 11-a când m-am lăsat convinsă să mă uit la Prison Break. Wentworth Miller și mâinile lui superbe. Mult timp numa’ asta am înțeles din serial. A fost de ajuns să ridice mâinile în fața polițiștilor și wham! am decis că sunt prea răcită să mă mai duc la liceu toată săptămâna. The good bad boy cu privirea aia pierdută, suferindă, cu toate temele făcute. Fratele mai mic, plin de frustrări preluate și dispus să facă orice pentru fratele lui. Perfect.

Sorbeam fiecare episod așteptând un close-up pe mâinile lui. Mereu căuta câte un șurub, mânuia câte o lebădă de hârtie și uite așa se zbârlea pielea pe mine. Uite-mă 7 ani mai târziu și după ce scriu asta probabil am să reiau câteva episoade ca să îmi reîmprospătez micile fantezii cu palmele și degetele lui. Între penitenciare, bătăi, bărbați transpirați cu mușchi, câteva clișee și rezolvări clasice la secundă, Wentworth a reușit să mă țină 4 sezoane și să stârnească multe filme în capul meu.

Așa m-am ales cu slăbiciunea pentru bărbații cu mâini mișto. - Carmen Dumitrescu, Ideo Ideis 

Michael din Prison Break este cel mai sexy din lume (din lumea serialelor, practic același lucru). O să ziceți că pentru că aveam 20 de ani când l-am văzut și de aia. Nu, l-am văzut la 30, deci nu am nici scuza asta. Pur și simplu tatuajele alea, și cum salvează el pe toată lumea și (spoiler) cum s-a sacrificat el pentru ceilalți. Locul 2 nu se acordă. - Roxana Bucată, Think Outside the Box & Pelicam 

Rust - True Detective I

De data asta merg pe template-ul de troubled bad boy, cu un texan al cărui nume trebuie să-l caut pe Google atunci când nu sunt suficient de curajoasă să-l scriu direct. Da, vorbesc de Matthew McConaughey, în True Detective. E sexi și când e treaz, tânăr și bine bărbierit, are șarm și când renunță la carieră pentru alcool, moment în care sub nas i se ivește un handlebar moustache de care nu-ți poți dezlipi privirea, pentru că nu îți dai seama dacă e groaznică sau incredibil de groaznică, privește-o, da, uită-te și bam, parcă nu mai e chiar atât de horror.

În fine, am avut întotdeauna un sentiment mic pentru Matei Conăhei și acum pot să-l fac public. E ce trebuie și când se luptă cu dezaxați, și când bea prea mult și când îmblânzește timpul și călătorește prin galaxii îndepărtate, și când e investitor, și când e avocat, și când e hustler, și când joacă în comedii penale. Pe scurt, există un Matthew acolo pentru toată lumea, guilty pleasure sau nu. - Laura Ionescu, Dume de mestecat 

Khal Drogo - Game of Thrones

Situația este următoarea. Ești acest sălbatic cu ochi de vrăjitoare, mânjit cu negru și pictat în zgârieturi de femei, care doarme și trăiește literalmente pe cai mari. Vorbești într-o limbă care sună a incantație, ești bronzat și dat cu praf de deșert, ai o coamă pe care ți-o împletești pentru că poți și te miști ca o panteră la pândă: mușchi cu mușchi, centimetru cu centimetru, zoom in, slow motion. Desigur, deși arăți de parcă ai putea să omori un om și cu dinții, în sinea ta ești un gentleman avant la lettre și un tată dedicat. Asta nu te oprește, însă, să torni aur fierbinte în capul rubedeniilor obraznice, într-un moment clasic de nobody puts Khaleesi in the corner. Aceasta fiind situația, tradiție au ba, e cumva firesc să-ți pui sortita să mănânce o inimă sângerândă de cal în mijlocul unui cort de ritual și incantații, în timp ce vă uitați unul la altul și creați probabil cea mai neașteptată scenă erotică în care nu se întâmplă nimic. Că nu degeaba te cheamă Khal Drogo. - Emilia Barbu

Ragnar Lothbrok - Vikings

Când tocmai începea să mi se vindece inima de căprioară lovită în urma morții lui Khal Drogo, a intrat un alt sălbatic în viața mea. Am început să mă uit la Vikings prin 2013, la puțin timp după ce a apărut. Părea scorțos din trailer și se dorea a fi corect din punct de vedere istoric, așa că m-am pregătit să fiu plictisită. Intro-ul de Fever Ray m-a dezghețat un pic și-apoi personajul principal, un blond cu ochi albaștri și privire de nebun, m-a topit de-a dreptul. Totul e body language cu omul ăsta – de la ochii mari și inocenți la zâmbetul lateral viclean și mișcările șerpuite din gât de parcă se pregătește să sară pe tine în orice moment. Da, te rog! Accentul nordic și timbrul ca-de-unt-pe-pâine completează imaginea destul de bine și te ține lipit(ă) de ecran cu fiecare episod. - Iulia Văcăroiu 

Dale Cooper - Twin Peaks

Când am văzut pentru prima dată Twin Peaks, am avut senzația că deschid o cutiuță cu surprize, în care se află altă cutiuță cu surprize, în care se află altă cutiuță, și tot așa… Pentru mine, cea mai mare surpriză a fost doza continuă de spontan pe care mi-a oferit-o personajul. Atitudinea aparent naivă, freza perfect aranjată și limbajul viu colorat - felul lui de a-și afișa dezinteresul față de femei, care atrage. Ce-i drept, inteligența îmbrăcată în costum negru mereu e sexy, însă Agent Cooper are ceva doar al lui: diplomația și stilul asortate, cu umorul și autoironia. Detectivul ăsta arată un entuziasm nestăvilit, chiar și față de o plăcintă cu cireșe, ceea ce dărâmă zidul de tertipuri despre tipologia detectivului musculos, fumător, care și-o pune cu toate tipele. Lynch a știut să facă din Dale tipul pe care toate femeile ar vrea să îl cunoască, însă nu îl pot avea. Pot părea enervante distanța și lipsa de slăbiciuni pe care le afișează, însă știm sigur că gusturile lui nu dau niciodată greș. Dacă ar fi să îl asemăn cu ceva pe Dale, l-aș asemăna cu un Casablanca al creației lynchiene, sau cu un David al detectivilor. You know, this is - excuse me - a damn fine cup of coffee. - Geo Barcan

Hannibal - Hannibal

Iubirea mea cu Hannibal e una veche, de pe la șaișpe ani, când îmi cădea în mână Silence of the Lambs a lui Thomas Harris. Am făcut rost de Red Dragon, am devorat (haha) Hannibal Rising și am răs-văzut filmele până când am învățat replicile pe de rost. Am privit serialul care îl anunța pe Mads Mikkelsen în pielea lui Hannibal cu reticență, doar n-avea cum să fie mai bun decât Anthony Hopkins. Și n-a fost, pentru că n-am putut să-i compar. Hannibal din serial nu te sperie. Hannibal din serial te îmbie la păcat, te face să recunoști că ți-a plăcut și să ceri și porția a doua, cu gura plină. Hannibal din serial are mâini frumoase, pe care nu te superi că ți le înfășoară în jurul gâtului. Are o voce care te calmează și te supune, până în punctul în care e prea târziu să-ți dai seama că nu mai ești invitată la masă, ci ai devenit felul principal. - Ștefania Matache 

Daryl Dixon - The Walking Dead

Cumva, mi se părea straniu crush-ul meu pe Norman Reedus. E genul ăla de tip a cărui personalitate te atrage și mai mult decât fizicul. Apoi am citit undeva că a fost cu Helena Christensen, tipa aia super bună din Wicked Game și nu mi-am mai pus la îndoială gusturile. Eu îl știu ca Daryl din The Walking Dead, unde mi-a dat un plus fascinației mele cu situații post-apocaliptice. El nu e masculul alfa, el e lupul singuratic care își găsește o haită, dar ar putea oricând să dispară în pădure și să supraviețuiască. Nu are nevoie de ei, ei au nevoie de el. Îți dă impresia că nu poți să-l atingi pentru că e prea cufundat în traumele lui. Oricum, lupii e mai bine să îi admiri de la distanță. - Andreea Retinschi 

Nicholas Brody - Homeland

Damian Lewis (Nicholas Brody) is fucking hot. Cu barbă, fără barbă, cu freză, fără freză, la bustul gol, la frac, în deșert sau în congres. Oriunde, oricând. E genul meu? Nu. E genul poster-boy? Nu. Îmi pasă? Nu. Îl vezi în decor. Bizar, instabil, pe alocuri violent şi probabil cu foarte mici şanse de a însoţi o domnișoară la o plimbare pe o plajă încinsă fără un parasolar solid. Să fim oneste, însă, doamnelor, cum adesea preferăm o bere la umbră, cred că nu am vedea asta ca pe un impediment. Because, he’s fucking hot. Cu privirea aia ţurţuroasă, între maleficitate, curiozitate și compasiune, toate inegale, imediate și abrupte a rezistat trei sezoane în Homeland până să devină prea sexy pentru iranieni.

Dragă Nicholas, status update 2016:
- relațiile SUA cu Iranul nu și-au pierdut complet radioactivitatea
- Carrie Mathison arată beton
- Homeland fără tine e ca pâinea fără coajă, miezul e acolo, dar parcă ai ronțăi și tu ceva crocant. - Elena Marcu, editura Vellant 

Jonathan Pine - The Night Manager 

Cineva spunea pe Tumblr că își dorește o relație mai puternică decât nasturii de la cămașa lui Tom Hiddleston. Sunt clar niște nasturi puternici, care rezistă la presiuni mari. Iar dacă nasturii sunt o metaforă pentru cât de sexi e, n-au fost mereu niște eroi. Când era mai tânăr era mai slab și avea păr de pudel blond. Apoi a purtat un cioc roșcat sinistru, peruci negre lungi și a slăbit enorm ca să joace un alcoolic. Toate astea au fost pentru roluri, dar tot n-au nicio scuză. În The Night Manager, însă, a ajuns în sfârșit la cea mai bună formă a sa: de blond atletic, tuns sobru și îmbrăcat impecabil. Joacă un fost soldat devenit manager de hotel care începe să lucreze ca spion. Un fel de Bond mai tânăr, mai înalt, mai misterios. Serialul iese abia în aprilie, dar e suficient să te uiți la gifurile cu el ca să știi că nasturii aceia vor fi solicitați atât cât trebuie. - Jo Ilie, Șugăraș 

Purple Man - Jessica Jones

N-am fost niciodată fană Doctor Who, fiindcă tipii care îl jucau arătau toți ca niște viezuri (mai ales David Tennant). Însă sunt fan girl Jessica Jones –superheroine turned drunk loser douchebag, suferind de PTSD după ce a fost „violată” de Purple Man. Zebedayah Killgrave, jucat de Tennant, este antieroul seriei, poate controla oamenii și o obligă pe Jessica nu doar să îl iubească, ci și să ucidă. Tensiune, flashback-uri, mult PTSD și abia în episodul 3 apare Tennant, arătând tot ca un viezure, ÎNSĂ cu o construcție perfectă a personajului: cinic până la transparență, fără nicio alunecare spre umanitate, înșelător și manipulator, elegant și neîndurător. De ce e cel mai tare pesonaj din televiziune? Pentru că, la fel ca Frank Underwood din House of Cards, te obligă la o relație de love-hate. E cu totul detestabil, dar te seduce până devii tu însăți detestabilă: vrei să-l vezi tot mai mult, vrei să nu-l prindă Jessica, chit că asta înseamnă să mai omoare alte zeci de oameni. Și uite așa, cu scenariul potrivit viezurele se transformă în animal de pradă. Purple Man e cel mai mișto villain din tot universul Marvel, pentru că e cel mai greu de învins, cel mai oribil, dar și cel mai greu de urât.

Dear God, I would do anything to see the look on her face when she realizes she's helpless. I'd make her want me. Then reject her. Devastate her over and over and over until she wants to die... No, I won't give her that, either. She'd wither away like someone dying of thirst or starvation. Be a certain ring of hell, designed specially for her... Or maybe I'll just kill her. - Alexandra Florescu, PR editura Nemira 

Marc Antony - Rome

Când Marc Antony (James Purefoy) apare prima oară pe ecran, se-ntoarce victorios dintr-o bătălie, poartă pe el o blană de animal, e sauvage, bărbos, nespălat, și fute o fătucă sprijinind-o de un trunchi de copac. Când Marc Antony apare ultima oară pe ecran, se sinucide în brațele Cleopatrei, în ținută vaporoasă, dat cu khol pe ochii injectați de opium și cu mult ulei pe foștii mușchi de comandant roman.

Am văzut serialul Rome pe HBO, pe vremea când serialele veneau la porție, la televizor, un episod pe săptămână. Am stat așadar cu ochii constant și obsesiv pe cel mai brav și mai bărbat dintre romani, cel mai loial, cel mai viciat, cel mai impulsiv, adulat de ostași și de femei deopotrivă, devenind de la comandant de oaste șeful de facto al Romei; știind evident că va sfârși ca Richard Burton și suferind în consecință. M-au excitat, în egală măsură, partea lui romană, masculină și intransigentă, în armură pe câmpul de luptă sau în togă la Roma, când și când dezbrăcat, și partea egipteană, despuiată și voalată, în care luxul, narcisismul și desfrâul i-au luat mințile. Marc Antony ăsta e cel mai flawed dintre toți Marc Antony-i. Și de parcă asta nu ar fi suficient, James Purefoy pe ecran are acea calitate demonic afrodisiacă pe care n-am mai întâlnit-o decât la Mickey Rourke. 

Aș revedea oricând serialul ăsta cap-coadă, cum am făcut-o într-un weekend de binge dintr-o altă viață, undeva în Berceni, doar pentru a-mi confirma că unele lucruri vor rămâne mereu la fel pentru mine, ca nodul exaltat pe care mi-l coboară Marc Antony în stomac, autodistrugându-se. - Karin Budrugeac 

***
Serialele anului trecut