Filmul preferat
Medianeras. E un film argentinian despre două persoane care locuiesc în blocuri vecine şi au acelaşi ritm de viaţă, dar nu se întâlnesc niciodată. M-a făcut să realizez cât de fragilă poate fi relaţia dintre două persoane, chiar dacă nu se cunosc. Și cât de aproape poţi fi de dragostea vieţii tale dacă te opreşti un moment pe stradă sau dacă întorci capul.
Cel mai bun film din ultimul an
Smashed. Despre o învățătoare alcoolică care la un moment dat vomită în fața elevilor și așa ajunge la A.A. Dar iubitul ei nu e de acord ca ea să fie sober, așa că duce o luptă dublă, și împotriva alcoolului și împotriva lui. Și pentru că nu sunt prea multe filme care au ca temă abstinenţa şi cât de dificilă este.
Cel mai bun film românesc
Periferic. E diferit de orice alt film românesc. Probabil pentru că acțiunea se petrece în mai puțin de 24h, și din cauza finalului. Deși românii au tendința să violeze la maximum finalurile deschise.
Cel mai bun film cu adolescenți
Death of a Superhero. Nu-i chiar genul tipic de film cu adolescenţi, pentru că personajul principal are cancer. Dar nu e prezentat într-un mod siropos, ci aşa cum într-adevăr este unul: furios, confuz, neînțeles, conștient de ce se va întâmpla.
Cel mai bun film gay
Weekend al lui Andrew Heigh. Pentru că arată nişte homosexuali aşa cum sunt. Nu obsedaţi de roz şi Brian Molko. Nişte oameni normali care duc o viaţă normală, într-o eră în care săruturile în public sunt huiduite din adâncul plămânilor. Ca să fiu sincer, dacă nu citeam sinopsisul înainte să văd filmul, nu mi-aş fi dat seama că personajele principale sunt gay.
Cel mai bun scurtmetraj
Why the Anderson Children Didn't Come to Dinner al lui Jamie Travis. Travis e o combinaţie bizară între Lynch şi Wes Anderson, iar filmele lui par niste coşmaruri văzute prin caleidoscop în timp ce asculţi Radiohead. Şi Alicia al lui Jaume Balagueró. 8 minute de spaimă spaniolă.
Cel mai bun scurtmetraj românesc
Interior. Scară de bloc şi Poveste la scara C, pentru că ambele sunt poveşti atât de banale, care se pot întâmpla oricui.
Film supraestimat
Cu siguranţă Fight Club. Pentru că Everything is a copy of a copy of a copy[...]at a very strange time in my life.
Plăcere vinovată
Filmele cu supereroi. Pentru că am rămas blocat la 4 ani.
Dacă Requiem for a Dream ar fi fost făcut de români, pe cine ai vedea în rolurile lui Leto, Connelly și Burstyn?
Tudor Istodor, pentru că are faţă de drogat (scuze), dar în acelaşi timp e foarte expresivă. Și Laura Vasiliu și Maia Morgenstern.
Cea mai excitantă secvență
Finalul din Ken Park, pentru că nu prea are legatură cu filmul, până îţi dai seama că ei n-au pierdut doar un prieten, ci şi un partener.
Regizor preferat
Von Trier, Harmony Korine şi Aronofsky. Toţi trei sunt nişte ciudaţi care reuşesc să întoarcă pe dos mintea privitorului.
Actor/actriță preferat(ă)
Îmi place Michael Cera şi cât de tălâmb pare, Gael García Bernal, Melanie Laurent şi Mia Wasikowska.
Coloana sonoră
Coloana sonoră din Juno. Care este de altfel şi unul dintre albumele mele preferate. Sunt nişte melodii atât de inocente şi diferite una faţă de cealaltă, dar care se îmbină perfect pe film, indiferent de scenă.
Melodie dintr-un film
The Origin Of Love din Hedwig and the Angry Inch, pentru că priveşte facerea lumii dintr-o perspectivă foarte originală.
Ce film ai transforma într-un musical
Angst. Un film german din 1983. Despre un criminal care este eliberat din închisoare şi primul lucru pe care-l face când scapă este să omoare trei persoane în propria lor casă. Piese ce s-ar derula în capul lui în timp ce el ucide. Ca şi când acţiunile lui ar face parte dintr-un videoclip şi viața lui ar fi un soi de MTV.
La ce film ai face un remake
Mad Love din 1935, dar teleportat în viitor. Un mad scientist fură o hologramă şi îşi face de cap cu ea. În 3D.Alte Chestionare cinema