Chestionar cinema: Bogdan Drumea

Redacția | 25 Noi 2012

Bogdan are 21 de ani și este student în anul 3 la UNATC, secția Comunicare Audiovizuală. Este interesat de scenaristică, scrie mult, nu neapărat și bine, dar cel puțin muncește din greu.

 Filmul preferat
 Filmul meu preferat de acum și în eternitate a fost, este și va fi Forrest Gump. Este primul film important pe care l-am văzut. Îl prinsesem la Prima Tv și chiar de la început. E un compendiu al majorității genurilor: acțiune, război, dramă, comedie, dragoste. Are câte puțin din toate într-o notă sentimentală asumată; e ca la carte adaptat de către scenaristul Eric Roth și pus în scenă cu meșteșug de Robert Zemeckis pe vremea când nu se ocupa cu animații obositoare. În plus, Tom Hanks a făcut rolul carierei.

Cel mai bun film din ultimul an
Nu mă pot decide între A Separation și Rundskop. Două drame intense, prima câștigă înainte de toate la capitolul scenariu, cursiv, complex, semnificativ, iar a doua aduce la înaintare jocul lui Matthias Schoenaerts, o adevarată bestie blândă în rolul tulburatului Jacky Vanmarsenille, pe care aștept înfrigurat să-l văd din nou la lucru în De rouille et d’os.
 
Cel mai bun film românesc
 E simplu: Balanța. Cred că este cel mai bun film regizat de Lucian Pintilie. Găsește echilibrul perfect între metaforă și agresivitate. Nu pot trece mai departe fără Marfa și Banii și Hârtia va fi albastră. Primul îl poți arăta ca un documentar despre tranziția unei societăți, iar al doilea insistă asupra umanului într-o noapte de anarhie aproape distopică.

Cel mai bun film cu adolescenți
Pretty In Pink. Este primul titlu care îmi vine în minte. Scris de John Hughes, filmul merge pe linia clasicelor American Graffiti, The Breakfast Club, Ferris Bueller’s Day Off (ultimele două semnate de același Hughes). Merită menționat aici și Richard Linklater cu Dazed And Confused, efervescent, dar cam subțirel, sau Suburbia. Pentru extremiști, Larry Clark este cea mai bună soluție. Iar la capitolul film european, Ondskan, în regia lui Mikael Hafstrom.
 
Cel mai bun film gay
Room In Rome. Bound. Gia. Astea la o primă aruncătură de băț. Nu am săpat prea mult după alte titluri și nici nu am de gând să o fac. Dacă nu curge, pică…
 
Cel mai bun scurtmetraj
Mi-a plăcut la nebunie Aglaée în regia lui Rudi Rosenberg. Impecabil din toate punctele de vedere. Nu pot uita de Le Voyage dans la lune și Le Manoir Du Diable: mici bijuterii cu valoare iconică în regia lui George Méliès.
 
Cel mai bun scurtmetraj românesc
București – Wien, ora 8:15. Ăsta este un scurt-metraj. Punct. Aș pune aici și Marilena de la P7 și Visul lui Liviu, dar le consider mediu-metraje.
 
Film supraestimat
Cu ce să începem? Și unde să terminăm? Nu mă pot abține, îmi tremură degetele. Seria James Bond. Nu pot accepta un protagonist care iese so fresh, so clean, cu costumul curat ca lacrima din toate confruntările. Plus că mai are și pistolul ăla groaznic cât jumatate de palmă. NOT! Continuăm cu Crash cel al lui Paul Haggis, Million Dollar Baby, The Dreamers, Inception, The Dark Knight Rises, Enter The Void, The Social Network, The Sixth Sense, We Need To Talk About Kevin. Unele prea subțiri, altele prea încărcate, unele mincinoase, altele fără măsură.
 
Plăcere vinovată
Secțiunea mea favorită. Cred că sunt trei filme cu Jean-Claude Van Damme la care mă pot uita cu toată seriozitatea. E vorba de Legionnaire, Nowhere To Run și In Hell. Majoritatea filmelor cu zombies. Genul acesta este slăbiciunea mea. Conține capodopere (prima trilogie a lui Romero, filmele lui Armando Ossorio și Lucio Fulci), dar și atrocități amuzante precum Big Tits Zombie pe care l-am aplaudat eu și o sală întreagă la TIFF 2011. Iubesc filmele cu pești piranha (totul culminează cu Piranha 3D, bălăceală de femei, sânge, (honk because I love tits and gore!) și Dead End, un film nebun, underrated cu o familie teribil de standard, o șosea interminabilă și o limuzină morbidă.  Printre altele avem Amityville, Walking Tall, American Pie 1, Mortal Kombat și alte sute…

Ce film ai transforma în musical?
Night Of The Living Dead. Ar fi mai cult decât e acum. Cu thrash metal. Totul pentru o nebunie muzicală și vizuală.
 
Dacă The Big Lebowski ar fi fost făcut de români, pe cine ai vedea în rolul lui Walter?
Cred că Alexandru Georgescu are acel ceva. Serios.
 
Cea mai excitantă secvență
Scena din The Wrestler când Randy “The Ram” dovedește o nimfomană obsedată de pompieri în baia unui local. Dansul lasciv al Marisei Tomei din același film și ședința foto alb-negru din Gia. Unele le țin pentru mine. Ha!
 
Regizor preferat
George Méliès – pentru mine inventatorul cinematografului, un vizionar de excepție, după…Peter Weir – regizor australian un pic tradițional, versatil și cu mare pricepere narativă, David Cronenberg – probabil cel mai matematic dintre regizorii de filme horror pe care am avut ocazia să îi explorez; original și visceral. Continui cu John Carpenter și George Romero doi re-inventatori ai genului horror. Primul aduce un omagiu capodoperei Psycho și dă startul unei mode cult cu Halloween, iar cel de-al doilea scrie istorie cu Trilogia Morților Vii despre care aș umple zeci de file. Pe aceștia i-am argumentat, dar în cazul unor Martin Scorsese, Stanley Kubrick, Quentin Tarantino, Sergio Leone sau Sam Peckinpah s-a spus deja tot ce era de spus. Nu închei fără Darren Aronofsky, un alt copil teribil al cinema-ului american.
 
Actor preferat
Mickey Rourke. Un actor cu un parcurs unic, cu roluri memorabile și rateuri care îți fură un zâmbet, compasiune, dar și plăcere vinovată. Ar mai fi Gary Oldman, Clive Owen și Viggo Mortensen.
 
Actriță preferată
Cate Blanchett, această Marlene Dietrich contemporană cu chipul ei de muză gotică. Kate Winslet, Jennifer Connelly, Jessica Chastain.
 
Actor într-un rol în care avea sub 25
River Phoenix în Stand By Me și în My Own Private Idaho.
 
Actriță într-un rol în care avea sub 25
Ellen Page în Juno și Jamie Lee Curtis în Halloween.
 
Coloană sonoră
Pe primul loc se află cea din Once Upon A Time In America compusă de Ennio Morricone. Amapola, partea a doua este muzica nopților nedormite, iar Childhood Memories pur și simplu îmi unge sufletul. În continuare aș menționa și coloana sonoră din Heat compusă în mare parte de Elliot Goldenthal, dar și cu contribuțiile altor artiști dintre care pomenim Kronos Quartet, Passengers sau Brian Eno. God Moving Over The Face Of The Waters este una dintre cele mai acaparante melodii de final pe care le-am auzit într-un film. Nu uit nici de coloana sonoră din Shining sau cea din Leon compusă de Eric Serra.
 
Melodie dintr-un film
Hearts Of Stone – Otis Williams And The Charms. Piesa din Goodfellas în secvența în care poștașul este băgat cu capul în cuptor. Under Your Spell – Desire din Drive. Nu îi rezist. Flowers On The Wall – The Startler Brothers. Mai e nevoie să spun din ce film o știu?*
 
La ce film ai face un remake
În primul rând la Calvaire un excelent horror belgian în regia lui Fabrice Du Welz. Și ca mainstream mi-ar plăcea un remake după Master And Commander de Peter Weir.
 
Personaj memorabil dintr-un film 
Alonzo Harris. Interpretat de Denzel Washington în Training Day. Un leu în jungla orașului. Tommy DeVito în Goodfellas sub semnatura lui Joe Pesci. Moartea din A Șaptea Pecete. Carrie White în Carrie jucată fără cusur de Sissy Spacek.
 
Replica preferată dintr-un film 
“What we do in life echoes in eternity” – Gladiatorul. “As far back as I can remember, I always wanted to be a gangster” – Goodfellas. “I know why you cry, but is something I can never do” – Terminator II.

Finalul preferat
Finalul din Jacob’s Ladder în care ni se descifrează întregul sens al narațiunii. Finalul din Goodfellas cu Ray Liotta zâmbind ca nătărăul în fața unei case modeste și plângându-se că a primit tăiței cu ketchup în loc de spaghete și sos marinara. Finalul din Once Upon A Time In America cu Noodles zâmbindu-ne. Și ca o plăcere vinovată, twistul final din The Mist a lui Frank Darabont, o surpriză frumoasă și intensă.
 
*Pulp Fiction
Pin It email