Chestionar cinema: Călin Boto

Filmul preferat

Momentan sunt foarte ancorat în filmografia lui Jonas Mekas și a lui Harun Farocki. Aprofundând scrierile lui Mekas, de la jurnale la cronici de film și, mai ales, interviuri, am descoperit capodopere precum Fuses (r. Carolee Schneemann, 1967), Hallelujah the Hills (r. Adolfas Mekas, 1963), The Connection (r. Shirley Clarke, 1961) sau Portrait of Jason (r. Shirley Clarke, 1961). În urma experienței celui mai recent număr din Film Menu am ajuns aproape legat de filme de montaj și filme eseu cum ar fi Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu (r. Andrei Ujică, 2010) sau Le fond de l'air est rouge (r. Chris Marker, 1977), dar și de filmele lui Kazuo Hara. Recent am văzut No Home Movie (r: Chantal Akerman, 2015), un film excelent, și am avut timp să văd video-eseurile lui Chloé Galibert-Laîné, excelente și ele.

Primul film pe care îți amintești să-l fi văzut

Îmi amintesc foarte clar reacțiile pe care le-am avut la două filme cu Scooby Doo, unul înainte de a termina grădinița și celălalt la puțin timp după. Scooby Doo and the Ghoul School (1988) a fost o plăcere, un subiect de reconstituire la ora de joacă de la grădiniță. Scooby Doo on Zombie Island (1998), în schimb, m-a speriat groaznic, eram foarte sensibil la ideea de moarte și reprezentările vieții de după. În clasa a treia am aflat ce înseamnă „poponar” dintr-o subtitrare la Billy Elliot (r. Stephen Daldry, 2000). Un mare rol în primele mele vizionări l-a avut TCM-ul, care împărțea același canal TV cu Cartoon Network-ul. Așa am văzut Last Summer (r. Frank Perry, 1969), The Shining (r. Stanley Kubrick, 1980) și The Color Purple (r. Steven Spielberg). Ulterior au venit filmele horror și cinefilia soft a tatălui meu, cu care am văzut Bridge to Terabithia (r. Gábor Csupó, 2007). Evident, mai e și valul de producții Disney pentru prepuberi, High School Musical și Camp Rock. Ce e de menționat este că primele mele interacțiuni cu filmele au fost via TV, nu am ajuns la cinematograf decât foarte târziu, prin 2010, iar câțiva ani mai târziu la deplorabila cinematecă din Brașov.

Cel mai bun film din ultimul an

Încă nu am apucat să văd Barbara Rubin And The Exploding NY Underground (r. Chuck Smith) și La Flor (r. Mariano Llinás), de la care am așteptări foarte mari. În condițiile astea, aș spune că Diamantino (r. Gabriel Abrantes, Daniel Schmidt), Les garçons sauvages (r. Bertrand Mandico) și „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” (r. Radu Jude) rămân filmele anului pentru mine. Dacă luăm în considerare și filmele anului trecut care au ajuns în România prin circuitul festivalier abia în 2018 atunci aș menționa No Intenso Agora (r. João Moreira Salles) și The Green Fog (r. Guy Maddin, Galen Johnson, Evan Johnson).

Cel mai bun film românesc

„Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” și Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu. 

Cel mai bun film cu adolescenți

Permanent Vacation (r. Jim Jarmusch, 1980) pentru băiețeala post-beat și modul în care resuscitează filme precum Pull My Daisy (r. Robert Frank, Alfred Leslie) și Desistfilm (r. Stan Brakhage, 1954). Mai e și Ava (r. Léa Mysius, 2017), care e remarcabil prin modul în care a sincronizat parcursul narativ cu parcursul vizual.

Cel mai bun film queer

Mi-ar fi imposibil să compar Un chant d'amour (r. Jean Genet, 1950) cu Je, tu, il elle (r. Chantal Akerman, 1974), cu The Bitter Tears of Petra von Kant (r. Rainer Werner Fassbinder , 1972) sau cu Une robe d'été (r. François Ozon, 1996). Același lucru s-ar aplica la Flaming Creatures (r. Jack Smith, 1963), Some Like it Hot (r. Billy Wilder, 1959) și la video-jurnalele lui Nelson Sullivan. Între un cinema gay și un cinema queer l-aș alege oricând pe cel queer, însă formalistul din mine s-ar putea să deplângă decizia.

Plăcere vinovată

Dolly Parton ca actriță, de la 9 to 5 (r: Colin Higgins, 1980) la Joyful Noise (r: Todd Graff, 2012).

Ce film ai transforma într-un horror?

Asfalt Tango al lui Nae Caranfil, mă întreb doar cât de departe poate duce misoginismul într-un alt gen. La Astă-seară dansăm în familie (r. Geo Saizescu) ar fi prea simplu, cel mai mult mi-ar plăcea să văd Buletin de București (r. Virgil Calotescu, 1982), mi se pare că o recontextualizare în genul horror ne-ar ajuta să vedem mai mult din câte e dispusă Silvia (Catrinel Dumitrescu) să facă pentru a obține buletinul de capitală.

Regizor preferat

E o colecție din care am arătat prea puțin la prima întrebare, dar nici nu zic mai mult.

Actor & actriță preferați

Am o sensibilitate aparte pentru Maria Montez și Rose Hobart, dar e preluată de la avangarda americană șaizecistă. Mi s-au părut remarcabili actorii din The Blair Witch Project (r. Daniel Myrick și Eduardo Sánchez, 1999), cei din Shadows (r. John Cassavetes, 1959) și fetele din La Bande des quatre (r. Jacques Rivette, 1989), însă nu știu ce a urmat în carierele lor. De multe ori îmi este greu să despart actorul de un proiect anume. Juliette Binoche m-ar aduce oricând în sala de cinema.

Actor & actriță sub 25 de ani

Joe Dallesandro în trilogia lui Warhol: Flesh (1968), Trash (1970) și Heat (1972). Noée Abita în Ava (r. Léa Mysius) și Chantal Akerman în Je, tu, il elle.

Dacă Titanic ar fi fost făcut de români, pe cine ai vedea în distribuție?

Aici tind să reciclez ce am văzut deja pe ecran. I-aș lua pe Ilinca Hărnuț și Lucian Teodor Rus sau pe Marius Manole și István Teglas. În același timp simt că ar fi ocazia perfectă de a o aduce pe Mihaela Drăgan într-o producție cinematografică, în pereche cu Andrei Șerban sau cu Oana Rusu.

Un spațiu (real sau imaginar) în care ți-ar plăcea să locuiești, văzut într-un film

Nu cer mult, apartamentul acela imens din centrul Belgradului în care a filmat Mila Turajlić The Other Side Of Everything. Dar poate nu în Belgrad.

Melodie preferată dintr-un film

Sébastien Charles cântând peste Bang Bang în Une robe d'été. Aici aș mai vrea să spun că am fost unul dintre entuziaștii soundtrack-ului din Lumea e a mea (r. Nicolae Constantin Tănase, 2015), dar și al recurenței momentelor muzicale din Twin Peaks: The Return (r. David Lynch, 2017).

Replică preferată dintr-un film

„Well, nobody’s perfect” din Some Like it Hot. Un final perfect pentru acest pilon al cinemaului queer.

Final preferat

Mi se pare că Jim Jarmusch are două finaluri excelente în Permanent Vacation și Stranger Than Paradise. Și se pare că asta e a treia categorie în care voi include Some Like it Hot.