Chestionar cinema: Cătălin Cristuţiu

Filmul preferat

Ca și cu muzica sau literatura, nu am un gen preferat sau un autor preferat, așa că o să trișez la primele întrebări. Ninotchka (Ernst Lubitsch, 1939) pentru că aș putea sa-l revăd a suta oară și să continui să-l găsesc fermecător, Ma nuit chez Maud (Éric Rohmer, 1969) pentru că aș fi pus aproape toate filmele lui Rohmer, One, Two, Three (Billy Wilder, 1961) pentru ritmul obținut fără maimuțăreli de montaj, Le voyage du balon rouge (Hou Hsiao-Hsien, 2007) pentru delicatețea observației.

Primul film pe care îți amintești să-l fi văzut

Primele amintiri bine fixate sunt cele din epoca casetelor VHS, probabil din cauză că aveam ocazia să revăd filmele. Mi-au rămas în minte Back to the Future (Robert Zemeckis, 1985) și Trading Places (John Landis, 1983), văzute probabil în 1986. Le-am revăzut de curând și, trebuie să spun, cel din urmă este mult subapreciat.

Cel mai bun film din ultimul an

Nu am văzut foarte multe filme noi, însă mi-au plăcut The Assassin (Hou Hsiao-Hsien, 2015), Hail, Caesar! (Joel și Ethan Coen, 2016), Flotel Europa (Vladimir Tomić, 2015) și Right Here, Wrong Then (Hong Song-soo, 2015).

Cel mai bun film românesc

Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu (Andrei Ujică, 2010), pentru curajul propunerii, pentru subiectivizarea - prin titlu - a unor imagini fals obiective. Pentru rezumatul post-modern al unei dictaturi, făcut cu ajutorul propriei propagande.

Cel mai bun film cu adolescenți

À nos amours (Maurice Pialat, 1983), pentru puterea personajului Suzanne, jucată de Sandrine Bonnaire, la doar 16 ani. Asta pe lângă o întreagă galerie de personaje cel puțin comice, ca fratele eroinei, dramaturgul tăbăcar sau mama isterică. Scena întoarcerii tatălui, jucat chiar de Maurice Pialat, este una dintre cele mai surprinzătoare secvențe de cinema pe care le-am văzut.

Cel mai bun film queer

Pink Flamingos (John Waters, 1972). Prin simpla prezență a lui Divine pe ecran cred că un film devine queer. Umează o bătălie între două clanuri din Phoenix, Maryland pentru titlul de “the filthiest person alive”.

Cel mai bun scurtmetraj

Partie de campagne (Jean Renoir, 1936). Sintetizează în 40 de minute tot umorul, acuratețea observației și firescul dramatic al lui Renoir. În plus, Monsieur Dufour și Anatole, bărbații înșelați, seamănă cu Stan și Bran.

Film supraestimat

There Will Be Blood (Paul Thomas Anderson, 2007), Ida (Pawel Pawlikowski, 2013), The Act of Killing (Joshua Oppenheimer, 2012). Nu argumentez, pentru că nu vreau sa denigrez filmele ăstea. Dacă erau pur și simplu proaste sau făcute de niște regizori neinteresanți, nu le-aș fi menționat. Mi se pare doar că ecoul pe care l-au lăsat este supradimensionat.

Plăcere vinovată

Nu mai am timp de plăceri vinovate. The Simpsons se pun?

Cea mai excitantă secvență

Nu m-a excitat nicio secvență din filme non-pornografice.

Ce film ai transforma într-un horror?

Din comoditate, aleg Dincolo de America (Marius Th. Barna, 2008) - nu ar fi foarte mult de lucru.

Regizor preferat

Ernst Lubitsch, Billy Wilder, Jean Renoir, Éric Rohmer, Alain Resnais, Chris Marker, David Perlov, Claude Lanzmann, Victor Erice, Yasujiro Ozu, Luis Buñuel.

Actor & actriță preferați

Șerban Pavlu și Isabelle Huppert.

Actor & actriță sub 25 de ani

Jean-Pierre Léaud în Baisers Volés (François Truffaut, 1968) și Adèle Exarchopoulos în La Vie D’Adèle - Chapitres 1 & 2 (Abdellatif Kechiche, 2013).

Dacă Inside Llewyn Davis ar fi fost făcut de români, pe cine ai vedea în rolul principal?

Fără îndoială, Gabriel Spahiu.

Un spațiu (real sau imaginar) în care ți-ar plăcea să locuiești, văzut într-un film

În California via Paris – sunt prea multe filme ca să le pot enumera.

Melodie preferată dintr-un film

Kenny Rogers and the First Edition - Just Dropped In (To See What Condition My Condition Was In) din The Big Lebowski (Joel Coen, 1998), Oscar Arriagada - El twist del esqueleto din Gloria (Sebastián Lelio, 2013),
Boby Lapointe - Framboise ! din Tirez sur le pianiste (François Truffaut, 1960).

Replică preferată dintr-un film

“Professional cinema does no longer attract me” rostit de David Perlov la începutul filmului său Yoman (David Perlov, 1983).

Final preferat

Beau travail (Claire Denis, 1999)