Chestionar cinema: Claudia Cojocariu

Filmul preferat

Ar fi catastrofal să nu amintesc și de cei care mi-au deschis drumul. Tot timpul va exista un Godard sau un Rohmer, un Hitchcock sau un Buñuel, indiferent de top. Sigur aș găsi ceva, nu aș putea să-i uit, nu pot să trec cu vederea peste dar nici nu pot să-i amintesc când cineva mă întreabă de filmul preferat. Filmele mi se înmagazinează treptat (eu mă blochez de fiecare dată când cineva mă întreabă: „ei, și ce filme ai mai văzut?” Pff, o puzderie!) și abia, poate, peste ceva timp, le redescopăr sau le asimilez. Mi-e mai ușor dacă stau să mă gândesc la filme recente și care, într-adevăr, mi-au plăcut foarte mult. Aș putea spune că în perioada asta mă regăsesc cu Les Rendez-vous d’Anna de Chantal Akerman și că mă intrigă/interesează destul de mult atmosfera lui Carlos Reygadas (în Silent Light și Post Tenebras Lux).

Cel mai bun film din ultimul an

Faza cu regizorul preferat care la 84 de ani scoate în 2014 un (presupus) ultim film și că acel film va fi probabil, în viziunea ta, la crème de la crème...e valabilă și în cazul meu. Doar că, spre deosebire de alții, eu eram sigură că nu o să-mi placă. Dar pentru că în ultima perioadă aspir la lucruri un pic mai îndrăznețe în cinema, pot spune că da, Adieu au langage de Jean-Luc Godard este pentru mine, printre cele mai mișto. Ar mai fi și Boyhood și The Grand Budapest Hotel, pe 2 și 3.

Cel mai bun film românesc

Moartea Domnului Lăzărescu, Aurora, După Dealuri, Când se lasă seara peste București sau Metabolism, Polițist, Adjectiv, pentru că fac parte din categoria filmelor românești pe care le-am văzut de câteva ori pentru a înțelege demersul cinematografic și pentru a-mi explica niște chestii, iar Meandre, Croaziera, Duios Anastasia trecea și Directorul Nostru pentru însemnătatea lor, în ceea ce mă privește, în cinemaul „clasic”/post-clasic românesc.

Cel mai bun film cu adolescenți

Eu mă tot gândesc la filme precum Daisies de Věra Chytilová (deși nu știu exact în ce categorie de vârstă le-aș putea încadra pe fetele alea) dar cred că cele mai precise și care-mi plac destul de mult sunt Slacker de Richard Linklater și Splendor in the Grass al lui Elia Kazan.

Un scurtmetraj cu care ai vrea să impresionezi un tip la prima întâlnire

Aveam în cap un scurtmetraj (îl tot am de ceva vreme) dar trecusem peste partea cu „...impresionezi un tip la prima întâlnire” și acuma mi-am dat seama că se potrivește și mai bine. L-am văzut în cadrul BIEFF, așadar e un experimental spre documentar, se cheamă La part de l’ombre și e realizat de Olivier Smolders. E destul de dubios și macabru și e vorba despre un fotograf genial care dispare subit. Se găsesc „file din povestea” lui și alte chestii ciudate doar că, de fapt, documentarul…Dar mai bine nu spun, nu dau spoiler, cine știe?

Film supraestimat

Ida de Paweł Pawlikowski. Oricât de mult aș aprecia (și mi-ar da satisfacție și mai mare) influența criticilor în peisajul recepției spectatorilor, nu pot să empatizez prea mult, de data asta, în special cu presa americană, care, din pură melancolie arbitrară, scapă câte o lacrimă la nouveauté-urile europene, pe post de readucere în prim-plan a așa-zisului „film de artă” de la începutul anilor ’60. Nu prea mă încântă filmele de festival care aduc aminte de ceva sau de cineva. De fapt, nici nu știu dacă asta e problema. Problema e surescitarea presei care atribuie tot felul de referințe la ceva ce nu ar trebui să se confunde nicio secundă cu filmele vechi „citate”.

Plăcere vinovată

Saturday Night Live pentru sketch-urile absolut tâmpite care-s destul de witty (și contradictorii pentru ceea ce ar aștepta anumiți americani), filmele indie americane (gen Ghost World sau Happiness) și filmele de început ale lui Tim Burton, în special Beetlejuice și Edward Scissorhands.

Ce film ai transforma într-un musical

Momentan nu-mi trece niciun film semi-rezonabil prin minte. Încă mai am sechele după Les Misérables și nu mi se pare în regulă. Dar aș putea să mă duc acum spre extreme. Aș vedea un musical ori după Satyricon (deci după ceva film de-al lui Fellini), ori după un film de Bresson sau, ca să merg puțin mai departe, după Dogtooth.

Dacă Jules et Jim ar fi fost făcut de români, pe cine ai vedea în distribuție

În variantă mea personală (fiind curioasă cum s-ar raporta acești actori la personajele filmului) ar fi Maria Dinulescu, Jules - Bogdan Dumitrache și Jim - Andrei Aradits.

Cea mai excitantă secvență

Întrebare cu două tăișuri. Bun. Ar putea fi o secvență din Vive l’amour de Tsai Ming-liang. Un el, unknown guy, Ah-jung, și o ea, May Lin, agent imobiliar, stau separat la o masă și beau cafea. Tipul începe să o urmărească pe tipă, ea se prinde de chestia asta și acceptă. Îl conduce într-un apartament pe care vrea să-l vândă - în același apartament în care un agent de vânzări, Hsiao-kang, se cuibărește ilegal și încearcă să-și taie venele - și fac sex. Hsiao-kang îi aude și încearcă să-și oprească sângerarea. O a doua secvență ar fi din Adieu au langage și e un superimpose între două secvențe diferite, prima mai statică, cealaltă în mișcare, care alăturate și văzute cu ochii larg deschiși creează o dereglare, o anomalie - dar poate fi oprită frumos, un ochi se închide, celălalt vede întregul.

Regizor preferat

Jean-Luc Godard, Éric Rohmer, Leos Carax, Alfred Hitchcock, Tsai Ming-liang, Jonas Mekas, Ulrich Seidl, Michelangelo Antonioni, Elia Kazan, Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu și mai sunt.

Actor sub 25 de ani

Malcolm McDowell în If....

Actriță sub 25 de ani

Natja Brunckhorst în Christiane F.

Melodie dintr-un film

Clișeul clișeelor (nefiind prea atentă la coloana sonoră decât la atmosfera sau vibe-ul oferit de către muzică în întreg) rămân la Kavinsky - Nightcall din Drive și la The Knife - Pass this on din Les Amours Imaginaires, mai ales pentru că fac parte și din playlistul personal.

La ce film ai face un remake

Sincer? La Domnișoara Christina. De fapt, dacă aș putea, l-aș șterge cu un buton gen Delete și l-aș reface, da.

Ce replică de film ți-ai pune epitaf

„I’m not stubborn. Life is stubborn toward me”, spusă de Delphine în Le Rayon Vert.