Chestionar cinema: Daniel Sandu

Daniel Sandu | 14 Sep 2017

Înainte să se apuce de filme, Daniel Sandu a absolvit seminarul teologic. Despre experiența de acolo e vorba în „Un pas în urma serafimilor”, lungmetrajul său de debut și unul dintre cele mai așteptate filme românești ale anului.

Filmul preferat

Jerry Ma(fuckin’)guire - În fiecare an îmi revizuiesc topul filmelor mele preferate și nu-mi dau seama din ce motive, de când a intrat filmul ăsta în topul meu personal, nu s-a mai clintit de pe pozitia întâi. De fapt știu de ce.

Primul film pe care îți amintești să-l fi văzut

Cred că Papillon (r: Franklin J. Schaffner), îmi amintesc vag niște frânturi din copilărie. Dar primul film de care imi amintesc clar că l-am văzut în cinema și m-a făcut să simt plăcerea de a vedea filme la cinema și nu doar pe televizor a fost The Crush (r: Alan Shapiro) cu Alicia Silverstone. Eram în primul an la seminar, am primit bilet de voie să mă duc în oraș și, neavând ce să fac în miezul zilei într-un mic oraș de provincie, am luat un bilet la film. Nu a fost un film wow dar eram doar o mână de spectatori într-o sală imensă și mi-am ales ce loc am vrut eu (pe rândul 2) și am savurat din plin ecranul uriaș din fața mea. Prima dată când am mers singur la cinema. Priceless.

Cel mai bun film din ultimul an

M-am tot gândit dacă La La Land (r: Damien Chazelle) sau Manchester by The Sea (r: Kenneth Lonergan). Senzaționale amândouă dar o să aleg Manchester pentru Casey Affleck și pentru poveste.

Cel mai bun film românesc

După Dealuri (r: Cristian Mungiu). Pentru mine După Dealuri e o poveste despre competiția pentru inima unei fete. Cum faci să-i recâștigi inima când noul ei „iubit” e Dumnezeu? Adică, pe bune, măcar dacă era un om, fie el și James Bond, dar Dumnezeu?

Cel mai bun film cu adolescenți

The Breakfast Club (r: John Hughes). L-am vazut când eram mic și nu l-am înțeles deloc. L-am revăzut cand eram adolescent și l-am înțeles perfect.

Cel mai bun film queer

Moonlight (r: Barry Jenkins). Mi-a plăcut evoluția personajului, mi-a plăcut distribuția, mi-a plăcut cum au construit personajul în perioada de maturitate, că acel copil sensibil de la începutul filmului își activase un mecanism de apărare care-l transformase într-un golan periculos în final și cu toate astea, timiditatea lui era uriașă.

Cel mai bun scurtmetraj

Paperman (r: John Kahrs)

Ce film ai transforma într-un horror?

Sieranevada - și ar fi cam așa: Mimi Brănescu se duce la parastasul ăla, face toate lucrurile normale pe care le face și în versiunea originală dar din când în când mai merge să discute cu câte un membru al familiei într-una din multele încăperi din apartamentul ăla. Doar că de fiecare dată iese singur de acolo. După alte câteva zeci de minute maică-sa realizează că încep să lipsească dintre musafiri „unde se tot duc aștia?” Mimi va minți că „unul s-a dus după tigări, alta să mute mașina, altul să vorbească la telefon etc.”, cert e că spectatorii vor înțelege deja că Mimi minte și că ceva se întâmplă în camera aia. Următoarea scenă, Mimi se va duce și cu soră-sa plângăcioasa în camera aia ca să vorbeasca ei ceva DAR de data asta aparatul de filmat nu mai rămâne pe holul apartamentului ci întră și el cu ei. Acolo. în timpul discuției sora vede cadavrele dar nu apucă să reacționeze, că Mimi o hăcuiește și pe ea. Apoi Mimi se șterge tacticos de sânge cu mileurile mamei, iese din încăpere, iar aparatul de filmat rămâne singur în încăpere pe REC vreo 6 minute, apoi se deschide ușa iar și revine Mimi cu altă rudă. Pe care da, o hăcuiește. Apoi are o mică problemă cu stiva de cadavre, dar o rezolvă el cu o plapumă. Continuă tot masacrul până când la masă rămân doar el și maică-sa ca să-i tihnească și lui mâncarea aia odată și în liniște în timp ce maică-sa nu înțelege unde sunt toti ceilalți. În final, mama lui Mimi se ridică de la masă, se duce cu treabă pe dincolo dar aparatul de filmat va rămâne pe Mimi care continuă să mănânce sarmalele calm. De dincolo se aude urletul mamei dar Mimi nu tresare. Îi tihnește mâncarea - 6 minute de sarmale calde cu țipete și isterii pe fundal. And cut.

Regizor preferat

Azi Denis Villeneuve - spun azi pentru că din când în când mi se modifică preferințele. Dar vorbind de perioada actuală, el e preferatul. Mi-a apărut pe radar de la Prisoners. Apoi cu Sicario am înțeles că tipul ăsta means business. Apoi a venit cu torpila de Arrival care e superb, cu o miiiică mică mică chestie care nu-mi dă mie pace: eu n-am înțeles până la urmă de ce au venit extraterestri ăia la noi? Am citit și cartea (Stories of Your Life and Others) și tot nu m-am prins. Mă rog, aflu eu. Iar acum vine cu nucleara de Blade Runner 2049 care cel puțin din trailer arată de-men-ți-al.

Actor & actriță preferați

Azi Daniel Day Lewis & Amy Adams. Dar pe bune, să nu uităm de Leonardo DiCaprio care, ok înțeleg, e celebritate, e playboy etc., dar e al dracului de talentat.

Actor & actriță sub 25 de ani

Azi Millie Boby Brown

Dacă Reservoir Dogs ar fi fost făcut de români, pe cine ai vedea în distribuție?

Bogdan Dumitrache în locul lui Michael Madsen, Horațiu Mălăele în locul lui Harvey Keitel, Cristian Bota în locul lui Tim Roth, Mihai Bobonete în locul lui Steve Buscemi și cred că eu sau Tudor Chirilă în locul lui Quentin T.

Un spațiu (real sau imaginar) în care ți-ar plăcea să locuiești, văzut într-un film

Hotelul din By The Sea (r: Angelina Jolie). Dar nici casa lui Steve Martin din HouseSitter (r: Frank Oz) nu-mi dislplace deloooc. E chiar foarte pe gustul meu.

Melodie preferată dintr-un film

City of Stars - La La Land. Deocamdată.

Replică preferată dintr-un film

You don’t remember me. We spoked on the phone two days ago. I told you I would find you.” – Taken (r: Pierre Morel) De multe ori oamenii nu iau în serios promisiunile altora. Și din când în când se întâmplă să „Ever notice how you come across somebody once in a while that you should’t have fucked with? That’s me.” - Gran Torino (r: Clint Eastwood).

Final preferat

Cel din The Insider al lui Michael Mann îmi vine în minte acum. Pentru că, desi până la urmă și-a dus misiunea la bun sfârșit, Lowell Bergman a inteles că nu mai poate garanta securitatea niciunei surse pentru reportajele lui și drept urmare nu vrea să mai fie jurnalist într-o lume în care avocații pot dicta editorialul unei televiziuni de știri precum CBS. Pentru că, dacă pot face asta unei televiziuni cu un standard atât de înalt, atunci celelalte chiar nu au nicio șansă.

***

Un pas în urma serafimilor intră în cinematografe din 22 septembrie.
Pin It email