Film preferat
Kynodontas al lui Giorgos Lanthimos este un film despre o lume paralelă. Este un univers paralel atât de posibil, atât de imediat. E genul de film pe care mi-ar fi plăcut să îl fac pentru simplul fapt că e atât de inteligent și te marchează într-un mod deloc subtil. Are sex, are violență justificată, are niste rock în roll grecesc :)) prost înțeles – dar asta e deja gluma mea.
Cel mai bun film din ultimul an
Apărut anul ăsta? Nu știu, am văzut mult prea puține deocamdată. Cel mai recent film văzut și plăcut este Oslo, August 31st al lui Joachim Trier. Dacă i-ați văzut Reprise (2006) și v-a plăcut, atunci o să vă încânte și acest film despre căutări, nesiguranțe. Mi se pare un personaj care caută niște certitudini în viața lui, caută acel punct fix pe care să-și fondeze reabilitarea după dezintoxicare.
Cel mai bun film românesc
Din toate timpurile? O să zic O lacrimă de fată (1980) și l-am ales fiindcă Iosif Demian a făcut un simulacru de Dogma 95 foarte reușit. L-am văzut prima dată pentru admiterea la facultatea de film și l-am revăzut cu aceeași surpriză. Nu cred că e un accident.
Cel mai bun film cu adolescenți
Am studiat mult tema asta a adolescenței, probabil nemulțumit de felul în care mi-am trăit-o eu. Sau invers: am văzut atât de multe filme cu adolescenți încât am ajuns să fiu nemulțumit de felul în care s-a desfășurat a mea și asta a dus la o adolescență perpetuă. Așa că mă simt cu 10 ani mai tânăr și dacă mă bărbieresc o și arăt. Probabil filmul preferat din această listă este Kids al lui Larry Clark. Dar dacă vreți un clișeu mai recent vă recomand Martha Marcy May Marlene al lui Sean Durkin.
Cel mai bun film gay
The Ren and Stimpy Show este un serial de desene animate creat la începutul anilor 90 de John Kricfalusi. Am văzut mai multe document(ar)e cu gay care mărturiseau că e emisiunea lor preferată. Și cum povestea nu o spune foarte explicit, cred că cele 2 personaje titulare sunt puțin îndrăgostite. Dar dacă întrebarea se referea la filme cu subiect gay aș numi aici Chasing Amy al lui Kevin Smith pe care-l bănuiesc de niște torturi interioare homofobe transformate în niște chemări gay. Asta mi-a rămas după ce i-am văzut filmele în ordine cronologică.
Cel mai bun scurtmetraj
O să zic că Hotel Chevalier. Nu știu ce spune asta despre mine, dar știu că îl urmăream pe Wes Anderson cu sufletul la gură și așteptam să scoată un nou film, am crezut că The Darjeeling Limited va fi în spiritul scurtmetrajului care îl preceda... și că tot veni vorba de Wes, nu m-a fascinat Moonrise Kingdom (2012) – l-am împărțit involuntar în episoade de câte 20-30 de minute fiindcă mai mult nu reușesc să văd deodată. E încă neterminat: am rămas la partea în care îi găsesc și nenea ăla ridică brusc cortul de pe ei.
Cel mai bun scurtmetraj românesc
Este un mediu metraj și se cheamă Visul lui Liviu al lui Corneliu Porumboiu. A fost primul film care m-a făcut să realizez cât de dorit am fost. Și aș aminti aici și un scurtmetraj pe care l-am văzut într-un cineMAiubit (și n-am reușit să mai dau peste el de atunci dar poate pe această cale vede cineva și mi-l trimite) regizat de Hadrian Marcu. Se cheamă 27 și se referă la vârsta personajului. Un film scurt, observațional, cu un personaj care seamănă cu Oslo, 31 August.
Film supraestimat
Vai, dar sunt foarte multe, o clipă să vedem care e primul care îmi vine în minte. Mai orice film din ziua de azi are un trailer excepțional, dar când vezi toată lălăiala aia de o oră jumate nu mai e chiar parfumul de pe youtube. Aș putea foarte bine vorbi despre Moonrise Kingdom și felul în care se autopastișează Wes Anderson dar din principiu, nu discut filme pe care nu le-am văzut până la capăt. Așa că mă voi referi la Drive al lui Nicolas Winding Refn și cum să faci un film moale care se vrea dur. Cu un personaj parcă lăsat de cu seară la înmuiat în lapte, despre cum energia din Bronson s-a risipit. Drive este mai mult filmul din cadrul unui joc pe calculator omonim din anii 2000. Povestea nu stă în picioare, personajele fac chestii total alandala, iar imaginea bună nu salvează.
Plăcere vinovată
Aș aduce aici în discuție mai multe filme optzeciste sau comedii romantice în general, dar ceva de actualitate ar fi Step Up Revolution (2012), debutul pe marele ecran al lui Scott Speer. Îmi place să merg la filme 3D, să râd împreună cu toată sala, să văd decorurile alea spectaculoase pe ecran mare, să mă las năucit de montaj și muzica tare care clar nu e ceea ce aș asculta acasă, dar pentru 90 de minute trăiesc acolo în poveste și mă bucur de minunea cinematografului.
Ce film ai transforma într-un musical
Probabil așa la caterincă aș transforma Good Will Hunting într-o operă hip-hop. Da, ar fi un mod de a mă răzbuna pe Gus van Sant că m-a făcut să cred că Psycho (1960) este Psycho (1998) al lui, și că este color.
Cea mai sexy secvență
Termenul asta de sexy si-a tot schimbat sensul, de la Fellini încoace, cinematograful a trebuit tot timpul sa reinventeze nuditatea, regizorii s-au străduit să devină memorabili, astfel încât acum avem niște filme emblematice în această direcție. Ca preferință personală aș aminti Y Tu Mamá También al lui Alfonso Cuaron (cu accent d-ăla pe ultimul ”o”) care e un regizor mexican deosebit din punctul meu de vedere. A avut și în Great Expectations (1998) o secvență în care Gwyneth Paltrow bea apă de la țâșnitoare, iar mai recentul Children of Men este un film de o emoție rafinată, dar de o realizare diametral opusă prezentându-ne o lume în care sexul este gol, nemaidând naștere ci aducând angoasă.
Regizor preferat
Am încetat să mai cred în conceptul ăsta de regizor preferat așa că am o sumă de regizori de la care am văzut toate filmele pe care am avut ocazia să le văd. Uneori chiar piratând cu viteze de dial-up, copiind de pe servere transcontinentale de DC++. Ei bine, regizori d-ăștia de prim rang ca Lukas Moodysson & Roy Andersson, Bela Tarr, frații Dardenne, Nanni Moretti, Roman Gavras, Gaspar Noe, Luis Bunuel, Azazel Jacobs, Todd Solondz, Terry Zwigoff, Hal Ashby, Richard Linklater, Noah Baumbach. Sunt pe cale să o introduc pe lista asta pe Athina Rachel Tsangari doar că nu prea am timp să îi adun filmografia. Mai ales că are și multe filme produse și din trailere par la fel de interesante ca cele regizate de ea.
Actori și actrițe preferate
Am stilul ăsta perseverent de a vedea tot, așa că atunci când vine vorba de un actor care să îmi atragă atenția, merg și îi văd toate filmele, de la cele mai obscure. De exemplu, am văzut un film cu Leonardo DiCaprio și Tobey Maguire din 2001 care se cheamă Don's Plum, regizat de R. D. Robb în care amândoi joacă excepțional de neimplicat. E atât de prost încât după ce a fost prezentat la Berlinală au obținut un act prin care filmul nu poate fi arătat în SUA, nici comercializat pe DVD etc. Dar mie îmi plac ambii, și mi-au plăcut mult în acest film: mă fac să mă simt ca la filmare, ca la prima dublă, când ne prindem care e faza, apoi îmbunătățim mise-en-scena, etc. și filmăm dubla bună pe care trebuie de cele mai multe ori să ți-o imaginezi fiindcă ei n-au avut peliculă să o mai tragă.
Actor/ actriță sub 25 de ani
Cumva la limită se află Ellen Page care a împlinit anul ăsta 25 de ani. În general îmi plac filmele cu adolescenți, am un actor copil pe care îl apreciez - Max Records din Where the Wild Things Are – dar o veritabilă revelație este Mila Kunis care e cu câteva luni mai mică decât mine și cu care efectiv am crescut :) remember That 70s Show? Ei, abia aștept să o văd jucând Teodora, un fel de vrăjitoarea bună din Oz!
Coloană sonoră
E un film franțuzesc – Les chansons d'amour - cu un triunghi amoros frumos care are un soundtrack deosebit. Zic asta fiindcă nu mă așteptam ca Louis Garrel să aibă așa voce mișto. Christophe Honoré știam că face filme cu subiect, doar văzusem Dans Paris și Ma mère și cu atât mai mult nu mă așteptam să o dea muzical. Și a dat-o bine că ani mai târziu încă îmi mai amintesc de el și îmbrățișările lui înghesuite.
Melodie dintr-un film
La melodie aș alege tema muzicală compusă de Huang Shu-Jun pentru Qing shao nian nuo zha (1992) regizat de Ming-Iiang Tsai. E așa o piesă minimalistă care dacă nu îți spune nimic asta e. Pe mine m-a prins basul ăsta nesimțit și ritmul lent. O am scrisă pe un CD în mașină, e bună de băgat pe drumuri de munte.
Personaj memorabil dintr-un film
Primul care mi-a venit în minte a fost personajul omonim din Napopleon Dynamite al lui Jared Hess care atât a știut, atât a făcut. Și în continuare se autocopiază de la un film la altul fără să mă mai facă să râd. Dar imbecilul este un personaj important în cultura contemporană. O ofrandă adusă tocilarului modern.
Final preferat
Am mai avut o versiune a acestui interviu pe care nu am salvat-o și am pierdut-o din propria mea prostie. Ei acolo finalul preferat era cel din Ma nuit chez Maud (1969) al lui Eric Rohmer și mai și ziceam o poveste emoționantă despre cum se leagă acesta de viața mea minoră, dar cred că ar trebui să închei cu filmul la care mă uit acum: un documentar despre prostie (pare mai cinstit). Vizionare plăcută!
Dorin Moldoveanu Work
Chestionar cinema: Dorin Moldoveanu
A terminat regie de film și face poze pentru Vice; asta dacă nu face filme pentru Getlokal. Înainte vedea 4-5 filme pe zi. Acum adoarme din când în când pe filmele altora, și stă cu orele pe montajele filmărilor lui.
foto - Victor Moldoveanu