Chestionar cinema: Ioana Flora

Filmul preferat

Nu am doar unul preferat, m-aș referi la ele mai mult ca la filme care m-au inspirat sau influențat datorită formei, poveștii, conceptului sau actoriei, la un moment dat. Ten de Abbas Kiarostami, mai toate filmele lui John Cassavetes (hai să zicem Opening Night cu precădere), sau unul care mi s-a părut lecție de actorie – Sophie's Choice cu Meryl Streep. The Piano Teacher al lui Michael Haneke, Le rayon vert de Éric Rohmer, Stranger than Paradise de Jim Jarmusch. Si lista ar putea continua.

Cel mai bun film din ultimul an

Am două care mi-au plăcut foarte tare. Primul ar fi Cold War al lui Pawel Pawlikowski, o poveste de dragoste care se întinde pe o perioadă de 10 ani; m-a fermecat, pur și simplu. Actorii sunt extraordinari, e cumva mare lucru să găsești doi actori care să funcționeze atât de bine împreună. Filmul e, la fel ca și Ida, lungmetrajul lui premiat cu Oscar, alb-negru, într-un format de cinema 4/3, ceea ce dă senzația de cutie în care personajele sunt închistate. De un farmec incredibil. Are ceva profund slav, ceea ce mi-a adus aminte de Iugoslavia, țara în care am crescut. Celălalt ar fi The Favourite, regizat de Yorgos Lanthimos, la fel, de un farmec baroc foarte tare. Cu trei actrițe, una și una. L-am văzut de două ori, atât de tare mi-a plăcut linia fină dintre umor și ironie. Au britanicii un cuvânt care se referă la jocul actoricesc: understated – când nu dai pe afară de umor, dar îl conții. Am avut de învățat de la filmul ăsta. Mi-ar fi plăcut, în visele mele frumoase, să fi făcut parte din această distribuție.

Cel mai bun film cu adolescenți

Nu știu la alții cum a fost, dar, adolescentă fiind, pentru mine a fost definitoriu Dead Poets Society de Peter Weir. Țin minte că am fost la film mai mulți colegi de clasă, eram prin ultimii ani de liceu, moment în care cam trebuia să luăm o decizie privind ce vom fi când ne vom face mari. Filmul e despre un grup de prieteni de la o școală Ivy League, într-o America foarte tradiționalistă, în care copiii ascultă de părintele puternic, bogat, influent. Și în cadrul ăsta apare un profesor (Robin Williams e incomparabil în rolul ăsta) care le deschide mintea și le inspiră curajul de a deveni ceea ce-și doresc. Le inspiră dragostea pentru poezie, pentru creație, pentru libertate. Le spune: „Copii, Carpe Diem.” Trăiește momentul, clipa, fii aici, acum, fii liber. Am ieșit amețită de la film, nu mai știam drumul spre casă, atât de tare m-a impresionat. Și cred că atunci, în clipele alea, s-a născut dorința de a deveni actriță. De a-mi găsi drumul meu.

Cel mai bun film gay

Nu știu dacă e cel mai bun pe care l-am văzut, dar îmi vine primul în minte pentru că e și cel mai proaspăt văzut. Revin la The Favourite. Și spun și de ce mi-a plăcut. Pentru că filmele cu tematica asta au apărut mult mai târziu decât cele despre dragostea dintre un el și o ea. Și la multe văd tendința de a povesti dragostea și atât, având de data asta, doi bărbați sau două femei. Fără o altă supratemă, dar implicând, firește, lupta cu prejudecățile. Dar The Favourite vorbește și despre setea de putere, despre compromis, conturează caractere puternice, are un umor incredibil. E despre mult mai multe decât despre dragostea dintre două femei.

A, și mi-a mai plăcut mult Brokeback Mountain.


Scurtmetrajul cu care ai face o declarație de dragoste

Văd puține scurtmetraje, parțial pentru că, din păcate, nu avem acces la ele atât de ușor. O să zic de cele românești care mi-au plăcut mult:  Cadoul de Crăciun al lui Bogdan Mureșanu (nu dau, de obicei, exemple de filme în care joc, dar în cazul de față mi-a plăcut și din punct de vedere subiectiv, și obiectiv). Ar mai fi O umbră de nor și Alexandra ale lui Radu Jude.

Film supraestimat

Mother! de Darren Aronofsky. Mi s-a părut interesat de metafore pe care le-am intuit în alte filme mult mai mari și de demult. Cumva, așa, un film cu teză. E pur subiectivă senzația, firește. E ca și cum mainstream-ul american a făcut un declic „aha, iată un aer ușor religios, mai cu substrat”, de pe alte continente, cu istorii mai vechi. 

Plăcere vinovată

Gone with the Wind, cu toate că nu ar trebui să fie vinovată. Sau Friends, serialul, m-am uitat mult și bine la el. Când am mintea obosită, mai caut pe Netflix la comedies și romance. 

Ce film ar trebui să vadă orice copil

Mamă, câte sunt în ziua de azi. I-aș trimite la toate animațiile, la cinema, la 3D, mă gândesc cât de puține vedeam noi când eram mici. Țin minte cât m-a fascinat cartea The Neverending Story de Michael Ende. Apoi filmul. Aș vrea să vadă toate filmele Harry Potter, de exemplu. Mi se par filmele perfecte în care poți să te imaginezi în altă lume.

Un film pe girl power

Thelma and Louise de Ridley Scott.

Cea mai excitantă secvență

Din nou, revin la cea mai proaspătă senzație. În Cold War există o primă secvență în care cei doi fac dragoste. Aceea e. Felul în care se uită ea la el.

Regizor preferat

Nu am cum, pur și simplu nu pot să prefer doar un regizor.  Aici includ și regizoarele pe care le admir (una dintre ele ar fi Andrea Arnold cu filmele American Honey și Fish Tank). Aș zice Miloš Forman pentru Amadeus (unul dintre all time favs), Balul pompierilor și Hair (toată perioada liceului a fost sub semnul acestui film, eram ușor pe hippie), Stanley Kubrick pentru Lolita, Jim Jarmusch pentru Down by Law și Coffee and Cigarettes, Pedro Almodóvar pentru Women on the Verge of a Nervous Breakdown, Bigas Luna pentru The Tit and the Moon, Ethan și Joel Coen pentru multe multe. Mai am o listă lungă.

Melodie preferată dintr-un film

Poate nu neapărat preferată, dar prima mișto care îmi vine în minte e melodia cu care începe Juste la fin du monde de Xavier Dolan. Am ascultat-o în loop ceva timp după aia. Nu doar melodia în sine, ci felul în care a pus-o în context. Deci de ascultat împreună cu filmul :)

Un final care ți-a rămas pe retină

Nu țin minte finalurile, nu îmi explic de ce și cum. Dar uite, de când cu chestionarul ăsta, m-am concentrat și, din nou, mă refer la ce am văzut mai recent. În Synonymes, al lui Nadav Lapid, film care mi-a plăcut mult, personajul principal încearcă să își uite și abandoneze originea, într-un Paris al zilelor noastre, prin jocuri de cuvinte. Încearcă să-și abandoneze limba maternă, întâi și-ntâi. Cea care ne definește prima. La final, după o scenă foarte puternică, în care intră în sala de concerte a proaspetei sale soții și în care, nu prin vorbe, ci prin muzică, muzicienii îl alungă de acolo, se lovește repetat cu capul de o ușă. E semnul clar al disperării și neputinței de a intra într-o altă lume, de a pătrunde în ea și a deveni parte din ea.

Ioana Flora joacă și în Cadoul de Crăciun, regizat de Bogdan Mureşanu, care tocmai a primit premiul European Short Film 2019, la Gala European Film Awards. La teatru, o poți vedea în one-woman show-ul Neverland, în regia Iuliei Rugină, la Apollo111.