Chestionar cinema: Ioana Moraru

Ioana Moraru | 11 Iul 2013

Ioana este anul 2 la scenaristică și filmologie, la UNATC. O mai găsiți și prin FILM MENU.

Filmul preferat
În mod normal, aș fi crezut că mi-ar fi mai greu să răspund la întrebarea asta, dar nu: Gegen die Wand (Fatih Akin). L-am văzut prima oară chiar când a avut premiera la noi, în 2005, când eu aveam 16 ani, iar de atunci îl tot revăd cu drag (păstrez cu sfințenie dvd-ul filmului, care a venit cadou cu un număr din Re:publik). Nunta tradițională turcească dansată pe ritmurile cocainei m-a sedus definitiv.

Cel mai bun film din ultimul an
Aș zice Tabu, al lui Miguel Gomes. Cinema (parțial) mut reinterpretat, nu doar făcut să semene cu o producție pre-sonoră.
 
Cel mai bun film românesc
Cred că Secvențe, al lui Alexandru Tatos. Rafinat și teribil de comic. Iar dintre filmele mai recente, A fost sau n-a fost?, al lui Corneliu Porumboiu. Cu riscul de a mă repeta, rafinat și teribil de comic.
 
Cel mai bun film cu adolescenți
Después de Lucía (Michel Franco). Cu ocazia asta, am descoperit-o pe Tessa Ia. Iar dacă ar fi să mă duc într-o direcție total opusă, aș spune Superbad (Greg Mottola), pentru că e amuzant. Pur și simplu nu găsesc alt motiv mai bun.
 
Cel mai bun film gay
Am două: Midnight Cowboy (John Schlesinger) și The Children’s Hour (William Wyler).
 
Cel mai bun scurtmetraj
Shaking Tokyo, fragmentul lui Joon-ho Bong, din Tokyo!. Și, categoric, animații: Dimensions of Dialogue (Jan Svankmajer), Ryan (Chris Landreth), La vieille dame et les pigeons (Sylvain Chomet).
 
Cel mai bun scurtmetraj românesc
Corneliu Porumboiu student – Pe aripile vinului și Călătorie la oraș. Și o mică bijuterie: The Scream, al lui Sebastian Cosor; e genul de film pe care mi-aș dori să îl fi făcut eu.
 
Film supraestimat
De rouille et d’os, în contextul în care îmi place Jacques Audiard. Am așteptat foarte mult filmul ăsta și totuși mi s-a părut forțat. Nu înțeleg cum de a putut să emoționeze atât de mult.
 
Plăcere vinovată
Dacă ceva îmi face plăcere, nu mă simt vinovată. Dar mă încearcă sentimentul atunci când pierd ore întregi uitându-mă la seriale, ca Mad Men sau Boardwalk Empire.
 
Ce film ai transforma într-un musical
Aleg cu mâna pe inimă Jeanne Dielman, 23 Quai du Commerce, 1080 Bruxelles, al lui Chantal Akerman. Aș vedea-o oricând pe Delphine Seyrig dansând.
 
Cea mai excitantă secvență
Thomas fotografiind-o pe Veruschka în Blow-up, al lui Antonioni.
 
Regizor preferat
Imposibil să aleg un singur nume: Stanley Kubrick, Luis Buñuel, John Cassavetes, Alfred Hitchcock, Corneliu Porumboiu, Krzysztof Kieślowski.
 
Actor preferat
Trebuie să menționez o afinitate pentru Kevin Spacey, dar mai degrabă prefer actori în anumite filme: Peter Falk în A Woman Under the Influence, Jean-Louis Trintignant în Ma nuit chez Maud, Carlo Battisti în Umberto D., Jack Nicholson în Five Easy Pieces, Malcolm McDowell în A Clockwork Orange, Brad Pitt în Seven.
 
Actriță preferată
Urmând același principiu: Catherine Deneuve în Repulsion, Gena Rowlands în A Woman Under the Influence, Irène Jacob în Three Colors: Red, Brigitte Mira în Ali: Fear Eats the Soul, Ingrid Bergman în Gaslight.
 
Actor într-un rol în care avea sub 25 de ani
Jean-Pierre Léaud – Antoine Doinel, în Les quatre cents coups.
 
Actriță într-un rol în care avea sub 25 de ani
Natalie Portman – Mathilda, în Léon: The Professional.
 
Coloană sonoră
Muzica lui David Shire compusă pentru The Conversation, al lui Coppola. Nu am putut să mi-o scot din cap zile întregi după ce am auzit-o prima oară și mi se pare că funcționează perfect și dezlipită de film. Tema principală este o partitură pentru pian, un amestec superb de simplitate și disonanțe. Recomand.
 
Melodie dintr-un film
Revin la Gegen die Wand. Într-una dintre secvențe, „I Feel You" de la Depeche Mode se pliază perfect pe scârțâitul de roți ale unei mașini care intră într-un zid. Setează ritmul întregului film și mă păcălește de fiecare dată, pentru că dă tendințelor suicidare un aer foarte cool.
 
La ce film ai face un remake
Chiar mă gândeam în timp ce vedeam ultimul film al lui Matteo Garrone, Reality, că e o poveste care ar un funcționa foarte bine într-o producție românească. Îmi e foarte ușor să îmi imaginez cum un reality show ar putea dezvolta trăsături paranoide în mintea unui personaj de pe străzile Bucureștiului.
 
Replica preferată dintr-un film
„Open the pod bay doors, HAL.” – 2001: A Space Odyssey
 
Finalul preferat
Chiar și după atâtea vizionări, încă abia aștept să aflu cine e Keyser Söze.

Alte CHESTIONARE CINEMA
Pin It email