Chestionar cinema: Ionuţ Mareş

Filmul preferat

Întrebarea „preferată”! Pentru că îmi este imposibil să răspund, o să aleg filmul care mi-a schimbat decisiv felul de a vedea cinemaul şi care, de fapt, m-a făcut să vreau să înțeleg ce este cu acest limbaj fascinant: L'Avventura, de Antonioni. Încă cercetez.

Primul film pe care îți amintești să-l fi văzut

Îmi amintesc doar că probabil primul film văzut la cinema (mă rog, sală de spectacole), în orășelul (Moinești) din județul Bacău unde am crescut, a fost Die Hard (pe regizor nici acum nu-l știu). Se întâmpla totuși în anii '90, deși filmul e de prin '88. Chipul lui Bruce Willis pe tot ecranul, iluminat de flacăra de la brichetă, în timp ce se târăște prin culoarul de aerisire al hotelului - ce secvență! Și ce erou! Sau poate primul a fost un film cu Van Damme - cel în care juca un singuratic justițiar ce sare în ajutorul unei văduve sexy (văd acum că se chema Nowhere to Run). Ce mișto își ținea cămașa în pantaloni!

Cel mai bun film din ultimul an

Încă oscilez între necesarul și durerosul documentar Fuocoammare, al lui Gianfranco Rosi, și exoticul Aquarius, al lui Kleber Mendonça Filho. Primul m-a lovit în stomac, iar al doilea m-a hipnotizat (nu fac cronică aici, deci îmi permit astfel de formulări). Mai am ceva timp până la finalul anului pentru a mă decide.

Cel mai bun film românesc

Cred că Reconstituirea lui Lucian Pintilie. Mă emoționează și mă stimulează intelectual de fiecare dată când îl văd, pentru că descrie perfect destinul firav al omului în fața istoriei.

Cel mai bun film cu adolescenți

Îmi vine rapid în mine Kids, al lui Larry Clark. Mai rar atâta adevăr aruncat, fără reținere, în fața spectatorului.

Cel mai bun film queer

Dacă aș alege ceva clasic, atunci ar fi Morte a Venezia, al lui Visconti (chiar dacă ce se întâmplă acolo e platonic). Din cele relativ recente, mi-a plăcut (nu aruncați cu pietre!) La vie d'Adèle, al lui Abdellatif Kechiche. Și m-a lovit al naibii de puternic Love Is Strange, de Ira Sachs. Câtă delicatețe! Ceva mai hard ar fi L'inconnu du lac, al lui Alain Guiraudie, ca să mai spăl din păcatele revelate de acest interviu. Oricum, nu sunt un bun cunoscător al genului.

Cel mai bun scurtmetraj

Văd destul de puține scurtmetraje. Așa că o să aleg tot ceva clasic: mă fascinează mereu libertatea extraordinară din Un chien andalou, al lui Buñuel .

Plăcere vinovată

Hmm..Probabil seria The Expendables (pe care nu am văzut-o, totuși, decât o singură dată).

Ce film ai transforma într-un horror?

Să zicem Miracolul din Tekir de Ruxandra Zenide. Singurul lucru care l-ar fi putut salva de la penibil - un monstru care să iasă din Vulcanii Noroioși sau din pântecul personajului jucat de Dorotheea Petre.

Regizor preferat

Asta e, sunt de modă veche. Nimeni nu-i perfect, așa că zic, cu maximă sinceritate, Andrei Tarkovski. O foarte bună parte din ceea ce, prin cinemaul festivalier sau de mare public, este lăudat de vreo 30 de ani încoace ca fiind inovații, se găsea deja în filmele lui din belșug (iar unii îl imită prost și acum, sub acoperirea unui presupus omagiu – vezi cuplul Iñárritu/Lubezki în The Revenant).

Actor & actriță preferați

Nimic revoluționar: Isabelle Huppert, Juliette Binoche, Michael Fassbender, Jeremy Irons. De la noi: Dan Nuțu, Șerban Pavlu, Luminița Gheorghiu, Mirela Oprișor. Și mulți alții.

Actor & actriță sub 25 de ani

Ana Maria Guran în Lumea e a mea (r: Nicolae Constantin Tănase), Lucian Teodor Rus în Inimi cicatrizate (r: Radu Jude). De pe afară, primele nume: Tye Sheridan și Adèle Exarchopoulos.

Dacă The Good, the Bad and the Ugly ar fi fost făcut de români, pe cine ai vedea în distribuție?

S-ar fi descurcat destul de onorabil Șerban Pavlu, Andi Vasluianu și Dragoș Bucur.

Un spațiu (real sau imaginar) în care ți-ar plăcea să locuiești, văzut într-un film

Orașele lui Antonioni. Alternativ cu locurile de petrecere de la Fellini.

Melodie preferată dintr-un film

Nici aici nu ai nimerit persoana cea mai potrivită. În Meandre, subapreciatul film al lui Mircea Săucan, este o secvență minunată în care se aud, din sursă diegetică (dacă vrei să fiu prețios), cover-uri după „The House of the Rising Sun” - The Animals și „Baby is in Black” - The Beatles. Știu, nimic original. Și cu atât mai puțin spectaculos. A, mi-au plăcut mult câteva melodii din The Broken Circle Breakdown, al lui Felix van Groeningen.

Replică preferată dintr-un film

Pentru că am o memorie proastă, nu rețin mai deloc replici (și nici măcar nume de personaje). E drept, nici nu mă prea interesează să o fac. Prin urmare, nu am o replică preferată. Îmi place totuși cam tot ce au spus memorabil personajele jucate de Woody Allen în vremurile bune ale cineastului. Cum e, de pildă, replica lui Alvy din Annie Hall - „What I wouldn't give for a large sock with horse manure in it!” -, când un tip de la coada de bilete la cinema îi vorbește pompos despre Fellini femeii de lângă el (am căutat replica pe net, că nu o știam exact pe dinafară).

Final preferat

Dacă mă întrebai de un început preferat, alta era treaba: ți-aș fi spus , fără ezitare, despre cel din Post Tenebras Lux, al lui Carlos Reygadas. Uluitor! Din păcate, nici finalurile nu le prea rețin. Plec de la vizionare cu senzația pe care mi-o transmite întregul film, și nu o parte anume. Dar, uite, nu are cum să nu îți placă finalul din Close-Up, capodopera lui Abbas Kiarostami. Asta ca să închei cu ceva misterios.