Chestionar cinema: Irina Trocan

Cel mai bun film din ultimul an
Cel mai bun film care n-a rulat în sălile românești: Carlos de Olivier Assayas (are cinci ore); cel mai bun film care a rulat în mall-uri (fără să fie film de mall): A Dangerous Method de David Cronenberg; cel mai bun film de văzut cu prietenul/prietena: Bonsái de Cristián Jiménez; de văzut cu prietenul/prietena, dacă încă nu îți prea dai seama cum gândește și vrei să afli: Wanderlust de David Wain

Filmul preferat
Mi-a luat mult să restrâng lista la patru numai pentru filmele de anul trecut, so let’s not go there. Pot să spun că a trebuit să printez un (singur) poster cu un (singur) film să-l pun pe un perete în clasa de scenaristică, și am ales Barry Lyndon.

Cel mai bun film românesc
Moartea domnului Lăzărescu. Am o teorie lungă despre ce e în neregulă cu Aurora.

Cel mai bun film cu adolescenți
Art School Confidential. Pentru că Terry Zwigoff e ironic în mod subtil și mizantrop pe față. Nu știu ce spune asta despre mine, dar, cel puțin din mainstream, îmi plac mai mult filmele cu adolescenți pentru tipi (gen Superbad) decât filmele cu & pentru adolescente (nu m-am putut convinge să văd Twilight).

Cel mai bun film gay
Dar cel mai bun film hetero...? În fine, dacă trebuie... My Hustler de Andy Warhol. Pentru că n-are genul ăla de concizie arogantă, “tot ce trebuie să știți despre o subcultură dacă nu faceți parte din ea”.

Cel mai bun scurt-metraj
A solas de Francisco Javier Rubio Rodrigo. E un scurtmetraj făcut de un grup de prieteni care arată cât orgoliu se ascunde în conversațiile amicale dintre oameni culți.

Cel mai bun scurt-metraj românesc
M-aș bate să apăr Adulter de Peter Kerek.

Film supraestimat
Out of Africa. Pauline Kael spunea despre Meryl Streep că și-a făcut un nume tot încercând să se achite onorabil de roluri în care nu trebuia să fie distribuită ea. Dar nu numai din cauza asta nu îmi place filmul.

Plăcere vinovată
Strict în sensul de film care nu e mai bun decât altele care nu-s destul de bune pentru mine. Mean Girls.

Ce film ai transforma într-un musical?
Orice film de Robert Bresson. Sau The King’s Speech. Sau Taxi Driver, deși îmi place așa cum e.

Dacă Run Lola Run ar fi fost făcut de români, pe cine ai vedea în rolul principal.
Vreau să văd cum aleargă Monica Bârlădeanu.

Cea mai excitantă secvență
Scena de sex din dormitor din A History of Violence. Tom și Edie Stall (Viggo Mortensen și Maria Bello) au o căsătorie perfect armonioasă, numai că vor să-și demonstreze că pot să fie “răi”. Așa că ea se îmbracă în costum de majoretă (și e agilă!), el îi ridică fusta și își strecoară capul între coapsele ei (și ea glumește sfioasă că n-are asemenea amintiri din liceu), doar că nu prea reușesc să fie impulsivi și toate zvâcnirile lor sfârșesc în gesturi tandre. Aflăm mai târziu că Tom Stall - sau care o fi numele lui adevărat - are un trecut suspect și încă nu și-a pierdut reflexele rapide violente; dar, când e cu Edie, rămâne tot flegmatic și pare oarecum mâhnit că a fost expus. (Urmează, e drept, o scenă de sex pentru care Tom și Edie nu mai ajung în dormitor.)

Regizor preferat
Eric Rohmer. David Cronenberg. Howard Hawks. Robert Altman. Stanley Kubrick. Guy Debord (pentru că eu, personal, mă emoționez la teorii). Olivier Assayas. David Fincher. Tsui Hark. Etc.

Actor preferat
James Mason. Cary Grant. Cristoph Waltz. Michael Fassbender. Robert Downey Jr.

Actriță preferată
Catherine Deneuve. Rooney Mara (are un gest pentru „am memorat”). Shelley Duvall. Diane Keaton.

Actor într-un rol în care avea sub 25 de ani
Orson Welles în Citizen Kane (fix 25, dar totuși). Și fellow groupie compliments pentru că l-ați propus aici pe Melvil Poupaud.

Actriță într-un rol în care avea sub 25 de ani
Béatrice Romand în Le genou de Claire, de Eric Rohmer. Are 18 ani și exprimă precis, cu multe cuvinte și destule manierisme, emoții încâlcite care, pe deasupra, nu sunt ale ei, ci ale personajului (sunt prea particulare să fie identificare simplă).

Coloana sonoră
Leonard Cohen în McCabe & Mrs. Miller. Fragmente de muzică-și-versuri care funcționează cam ca inserturile explicative dintr-un film mut, numai că mai straniu.

Melodie dintr-un film
Le tourbillon de la vie – Jeanne Moreau în Jules et Jim. Am auzit-o prima oară când eram impresionabilă și nu pot să spun că mi-a trecut.

La ce film ai face un remake?
Îngerul exterminator de Luis Buñuel, filmat în regim de gherilă. Aș scrie roluri precise pentru o treime de invitați, aș anunța încă pe-atâția că, orice-ar face, n-au voie să iasă pe ușa casei, și m-aș asigura că cealaltă treime din invitați (și mai ales gazda) nu știu nimic. Aș ascunde camere de filmat în toate colțurile sufrageriei, în sfeșnicele de pe masă, și în lâna unei oi (să am și Dolly).

Personaj memorabil dintr-un film
Philip Marlowe în The Long Goodbye al lui Robert Altman. Încearcă să afle adevărul cu tactică detectivistică din noir-urile vechi (care aveau cap și coadă), și nu vede că, peste tot în jurul lui, sunt anii ’70, cu dezlânarea de rigoare.

Finalul preferat
Conte d’été de Eric Rohmer. Un june introvertit (Melvil Poupaud) ajunge într-o stațiune pe malul mării și așteaptă acolo, plictisit și izolat, până când va veni (speră el) și prietena lui. După câteva zile lungi, fără să provoace hazardul, se trezește că are de ales între prietena lui adorată – dar nu tocmai caldă și fidelă afectiv - și alte două fete cel puțin la fel de atrăgătoare. Din fericire, la momentul critic, îl sună un prieten din alt oraș că are nevoie de un chitarist, și pleacă singur.