Chestionar cinema: Iulia Voicu

Filmul preferat
Acum doi ani era The Royal Tenenbaums (Wes Anderson), anul trecut À bout de souffle (Jean-Luc Godard), de Crăciun era The Apartment al lui Billy Wilder, acum o lună Sans soleil al lui Chris Marker și azi e Mujeres al borde de un ataque de nervios al lui Almodóvar. Până acum, pentru mine filmele sunt amanții perfecți: de iubit scurt și intens.

Cel mai bun film din ultimul an
O să fiu asumat frivolă și-o să aleg un exercițiu formal bun- Drive (Nicolas Winding Refn). Îmi place mult ce momente de regie mișto are filmul ăla, îmi place că are și-o coloană sonoră foarte cool și mai îmi place că blonzii transmit mult atunci când tac. Glumesc la faza cu blonzii, dar chiar cred în amestecul-pretext de film de acțiune cu puțin amor, toate sub mâna unui regizor care face alegeri inspirate.

Cel mai bun film românesc
Mi-e frică să nu care cumva să sară lumea să mă certe, așa că mărturisesc că n-am văzut multe de dinainte de '89. Până voi recupera, zic Moartea domnului Lăzărescu (Cristi Puiu), dar eu iubesc, de fapt, A fost sau n-a fost? (Corneliu Porumboiu). Încă mă mai uit uneori cum se aprind luminile pe străzile orășelului din film și încă iubesc umorul născut de nea Pișcoci and company.

Cel mai bun film cu adolescenți
E foarte posibil să nu fie cel mai bun, dar mi-a plăcut Y tu mama tambien (Alfonso Cuarón).

Cel mai bun film gay
Chansons d'Amours (Christophe Honoré). Nu e chiar gay, dar e o încercare de film în care iubirea de toate felurile acolo e foarte liberă și cool.

Cel mai bun scurt-metraj românesc
Sunt de acord cu Petrache și zic Marilena de la P 7, cu mențiunea că eu chiar am făcut o obsesie pentru filmul ăsta. Văzut și răsvăzut, l-am iubit pe secvențe, pe cadre, pe replici și m-am trezit îndrăgostită și de Ferentari. Și e unul din filmele care m-a făcut să iubesc nuanțele kitsch ale personajelor și scânteia dintre un sân și niște degete tremurânde.

Film supraestimat
Enter the Void al lui Gaspar Noé. O poveste cu accente melodramatice care nu ințeleg cum a putut emoționa. Vizual, cred că are multe părți lipsite de rafinament.

Plăcere vinovată
Gegen die Wand a lui Fatih Akin. Amestec de dragoste violentă, pasională, cu final trist și personaje/societate cu iz kitsch - acum nu mai vibrez așa mult la toate astea, dar tot există ceva care mă emoționează în film. Și Myra Breckinridge (Michael Sarne, 1970), un deliciu!

Ce film ai transforma într-un musical
Aurora lui Cristi Puiu.

Dacă Taxi Driver ar fi fost făcut de români, pe cine ai vedea în rolul principal?
Florin Piersic Junior.

Cea mai excitantă secvență
Ce poate fi mai excitant decât să fii mamă, căsătorită cu un pușcăriaș, atrasă de un Ryan Gosling misterios care te și sărută pentru prima oară într-un lift, ca în secunda următoare să omoare strivind cu pantoful un mafiot?! Poate doar să fii Frida Kahlo și, după ce ai băut tequila, să dansezi tango cu Ashley Judd care-și etalează spatele frumos într-o rochie frumoasă, sub privirile bărbaților gen Diego Rivera.

Regizor preferat
Am personalități multiple pe care trebuie să le mulțumesc, deci Billy Wilder (pentru umor) și Pedro Almodóvar (pentru cromatica studiată, dar dementă). Era să uit de iubirea-în-desfășurare: Robert Altman.

Actor preferat
Sunt o tănâră desuetă care se respectă, așa că o să zic Cary Grant.

Actriță preferată
Îmi place ce face Kate Winslet acum și îmi place Lauren Bacall.

Actor într-un rol în care avea sub 25
Fernando Tielve în Unmade Beds (Alexis Dos Santos), pentru că m-a făcut să mă atașez de personajul lui confuz și timid. Și m-a mai făcut să-mi accept și iubesc adolescența.

Actriță într-un rol în care avea sub 25
Jean Seberg în À bout de souffle (Jean-Luc Godard).

Coloană sonoră
Trent Reznor pentru The Social Network. Și cea din Drive, pe care încă o ascult.

Melodie dintr-un film
You and me - Penny and the Quarters în Blue Valentine și îmi amintesc c-am ascultat ceva timp și After Laughter (Comes Tears) - Wendy Rene în Gegen die Wand. Pentru că iubesc dramatismul vieții din când în când, singură, la mine-n cameră.

La ce film ai face un remake
Sunt mai puțin confuză ca acum un an, deci aș face un remake la filmulețul meu din anul doi: o poveste despre feminitatea viscerală și nesiguranță. Altfel, aș lua En la cama al lui Matías Bize și l-aș face și mai senzual decât e. Și mi-ar mai plăcea să fac un remake la The Awful Truth (Leo McCarey), cred că genul ăsta de comedie sofisticată e mai amuzantă de o mie de ori decât comediile romantice actuale.