Chestionar cinema: Larisa Oancea

Redacția | 08 Apr 2012

Absolventă a Universității Naționale de Arte din București și doctorandă în Istoria Artei tot acolo. Visează cu ochii deschiși la Roma. Într-o zi o să fugă acolo.

Filmul preferat
Vivre sa vie (Jean Luc Godard, 1960). Un film de început, în care personajele lui Godard nu deveniseră încă „les enfants de marx & de coca cola” (Veronique & Guillaume din La Chineoise), cu toate că frame-ul era acelaşi: americanizarea Franţei în anii ’60. Vivre sa vie e un film în 12 părţi despre Nana Kleinfrankenheim (Anna Karin), o prostituată de 22 de ani, ingenuă ca Sonja lui Raskolnikov; Nana visează să devină actriţă, Nana dansează pe Michel Legrand, Nana se imaginează în imaginea soţiei din Portretul oval al lui Edgar Allan Poe, Nana conversează într-o cafenea cu filosoful Brice Parain. Când am văzut Vivre sa vive, am plonjat în ecran cu narcisism pentru simplul fapt că aveam 22 de ani.

Cel mai bun film din ultimul an
We need to talk about Kevin (Lynne Ramsay, 2011). Pentru reţeta de succes a adolescentului manipulator: Haneke (Funny Games) corcit cu Gus van Sant (Elephant).
 
Cel mai bun film românesc
Aurora, de Cristi Puiu. Pentru că e un film cinic, care te lasă să crezi că latenţa aia aproape asiatică e pusă în film ca să te lase să digeri fiecare scenă, iar în minutul 91 stomacul ţi se umple iarăşi cu imagini şi sentimente amestecate. Un film cu o notă subversivă orchestrată foarte bine.

Cel mai bun film cu adolescenți
Les enfants terribles (Jean Pierre Melville & Jean Cocteau, 1950): printre altele, pentru tandemul Melville – Cocteau (primul pentru maniera lui de a filma personajele ca şi când ar fi statui antice, cel de-al doilea pentru carte şi mizanscenă).

Cel mai bun film gay
Une robe d’été, François Ozon. Pentru că nu colcăie de androginism cool/pop/trash/bowiesh (optzecisme cu care asociam, până să-l văd, filmele gay) şi pentru plaja aproape rohmeriană, unde Sébastien îşi descoperă (bi)sexualitatea.

Cel mai bun scurt-metraj
Hotel Chevalier (Wes Anderson, 2007)

Cel mai bun scurt-metraj românesc
Lampa cu căciulă (Radu Jude, 2007)

Film supraestimat
Black Swan, Darren Aronofsky

Plăcere vinovată
Closer, Mike Nichols

Ce film ai transforma într-un musical?
Blue Velvet, David Lynch

Dacă Paris Texas ar fi fost făcut de români, pe cine ai vedea în rolul lui Jane Henderson?
Manuela Hărăbor (proaspătă ca-n Pădureanca lui Mărgineanu)

Dacă Magnolia (Paul Thomas Anderson) ar fi fost făcut de români, pe cine ai vedea în rolul lui Phil Parma?
Vlad Ivanov

Cea mai excitantă secvență
Jeremy Irons şi Juliette Binoche în Damage (Louis Malle) – erotism bolnăvicios, în care Binoche se-mbujorează la fel de pervers ca-n The Unbearable Lightness of Being (dar deloc jucăuşă) şi-şi umflă nările ca o porumbiţă.

Regizor preferat
Nu ştiu, sunt mulţi: în grupa mare - Éric Rohmer, Rainer Werner Fassbinder, Federico Fellini, Jean Luc Godard, Woody Allen, John Cassavetes, în grupa mijlocie - Leox Carax şi Hal Hartley, în grupa mică - Xavier Dolan şi Ivan Vyrypaev (recent).

Actor preferat
Jean Paul Belmondo

Actriță preferată
Juliette Binoche

Actor într-un rol în care avea sub 25 de ani
Louis Garrel în Ma mère de Christophe Honoré: în bestiarul meu cinematic, Garrel, asemeni lui Jean Pierre Leaud, a intrat într-un anume tip de rol (de adolescent incurabil) din care numai un personaj psycho (sau rânced ca dl. Bebe din 4, 3, 2) l-ar mai putea salva.

Actriță într-un rol în care avea sub 25 de ani
Anna Karina în rolul prostituatei Nana Kleinfrankenheim în Vivre sa vie de Jean Luc Godard. E ludică, melancolică şi se uită fascinată în ochii pofticioşi ai spectatorului pentru 5 secunde, „ca o căprioară”.

Coloana sonoră
Michael Nyman, The Cook, the Thief, his Wife and her Lover, Peter Greenaway – e tăioasă, rough, un extra-topping de condimente picante peste meniul canibalic al lui Albert Spica.

Melodie dintr-un film
David Bowie, Modern Love în Mauvais Sang de Leos Carax

La ce film ai face un remake?
Rear Window de Hitchcock, horror: o aripă a Casei Poporului populată de stafii, totul observat cu luneta de un peeping tom jr. american, cazat cu părinţii la Marriott. Eşec total.

Personaj memorabil dintr-un film
Gian Maria Volonte în rolul Inspectorului Șef din Indagine su un citadino al di sopra di ogni sospetto al lui Elio Petri, un personaj de un bigotism politic charivaric, infantil și incisiv, dar deloc fantozzian. Un personaj acru de-ţi lasă gura-pungă, performat impecabil.

Finalul preferat
Zabriskie Point de Antonioni– explozia în slow motion din final, punctată bine de tot de Pink Floyd.
Pin It email