Chestionar cinema: Radu Ghelbereu

Filmul preferat
Să alegi un film preferat e mereu un joc incorect. De-ndată ce mă gândesc la unul singur, mă simt vinovat de parcă aș trăda atâtea alte filme care-mi spun „am crezut că aveam ceva special”. Cel care probabil a avut cel mai mare impact și influență asupra mea este 8 1/2 al lui Federico Fellini. Este primul film care m-a făcut să realizez că nu există limite în cinema sau în creație în general. Un film atât de liber și îndrăzneț, cu unul dintre cele mai minunate finaluri. Când cinemaul o sa moară, 8 1/2 o să fie unul din cele mai frumoase imnuri în onoarea lui.

Cel mai bun film din ultimul an
Spre bucuria noastră a fost un an bun pentru cinema. Am să rămân însă cu Once upon a time in Anatolia al lui Nuri Bilge Ceylan. Am citit o recenzie pe undeva cu o descriere simplă și eficientă: „imaginează-ți o versiune ipotetică a serialului The Wire, scrisă de Anton Chekhov, filmată în cadre lungi și pregnante de Andrei Tarkovsky sau Ingmar Bergman și plasată în stepa Anatoliei”. Claude Chabrol l-ar numi cu bucurie pe Ceylan ca fiind un cineast poet. Trebuie să mai menționez însă un film, pe care spre bucuria mea am apucat să-l văd în cinema și anume The Turin Horse. Dacă domnul Bela Tarr dorește să părăsească scaunul regizoral, cu siguranță a făcut-o cu mare stil.

Cel mai bun film românesc
Am crescut cu orice fel de film, mai puțin românesc, găseam mai repede casete cu filme cehești decât românești. Poate din această cauză pentru o bună perioadă de timp n-am avut o dragoste foarte mare față de filmele românești, iar față de noua generație de cineaști români am menținut un fel de ură combinată cu gelozie (ură pentru ideea unei uniformizări a stilului și creației). La Londra am descoperit că majoritatea cinefililor erau complet amorezați de noul cinema românesc și alături de ei am început să revăd filme românești cu ochi mai puțin sceptici. Cu toate astea un film românesc a rămas aproape de inima mea și înainte și după această reevaluare și anume Moartea Domnului Lăzărescu, un film prea deștept pentru binele lui.

Cel mai bun film cu adolescenți
Aș spune Streetwise sau Kids, dar ceea ce percep eu ca adolescență nu are absolut nimic în comun cu aceste filme. Și asta e o problema destul de comună pentru filmele cu adolescenți: ori ai comediile tipice americane ori ai cealaltă extremă agresivă cu filme precum Christiane F, Lilja 4-Ever sau Fucking Amal. The Last Picture Show și The Breakfast Club sunt însă probabil filmele mele preferate cu adolescenți. Sunt ușor de citat.

Cel mai bun film gay
Nicio idee, dar filmul meu preferat cu tematica asta este Happy Together al lui Wong Kar-Wai. Asta doar pentru că trebuie să numim un film. Altfel aș fi ales mini-seria Angels in America, capodopera TV a lui Mike Nichols.

Cel mai bun scurt-metraj
Două scurt-metraje la poluri opuse: Camera (David Cronenberg) și documentarul de scurt-metraj From a Night Porter's Point of View (Krzysztof Kieslowski).

Cel mai bun scurt-metraj românesc
Marilena de la P7. E atât de încărcat și viu încât nu am putut niciodată să-l privesc ca pe un simplu scurt-metraj; așa cum niciodată nu o sa pot să spun că filme precum Sherlock Jr., La jetée, Night and Fog sau Zéro de Conduite sunt scurt-metraje. În plus, Marilena de la P7 are și dificila sarcină de a încerca să umple un gol mult prea mare lăsat de un regizor care a fost pe cât de iubit, pe atât de talentat.

Film supraestimat
Pf. Tare mi-ar plăcea să dau de pereți cu Dancer in the dark sau Magnolia, dar și mie mi-ar fi rușine să pun filmele astea în aceeași categorie cu filmele unora care vor să-și arate mușchii gonflabili. Aronofsky e primul (dar sunt mulți alții care stau la coadă). The Fountain este poate cea mai pretențioasă mizerie pe care am văzut-o. Nu vreau să încep să vorbesc despre Pi sau Requiem for a dream, iar ultimele lui două filme mă prefac că le-a făcut altcineva ca să pot să mă bucur măcar de micile lucruri care-s bune în ele. E adevărat că sunt alte filme mai populare și mai proaste, dar majoritatea nu pretind să fie altceva.

Ce film ai transforma într-un musical
Salò.

Dacă Kill Bill ar fi fost făcut de români, pe cine ai vedea în rolul principal
Hm, între Anamaria Marinca și Medeea Marinescu. Pe Olivia Căciuleanu dacă filmul ar avea un dram în plus de realism. Aș schimba costumul însă.

Cea mai excitantă secvență
Nu-i o secvență. E Eva Green în The Dreamers.

Regizor preferat
Am tot urmărit fanatic regizori precum Akira Kurosawa, Federico Fellini, Ingmar Bergman, Stanley Kubrick. Momentan sunt într-o perioadă în care nu mă mai satur de John Cassavetes și Otto Preminger. Dar e un singur regizor la filmele căruia m-aș putea uita oricând cu mare plăcere indiferent de dispoziție... Woody Allen.

Actor preferat
Marcello Mastroianni.

Actriță preferată
Isabelle Huppert, pentru că e cea mai bună. Eva Green, pentru că este superbă (numai mintea bolnavă a lui Burton ar face-o blondă). Meryl Streep, pentru că ar avea șanse mari să câștige premiul pentru cea mai bună actriță și dacă ar juca în The Expendables 3.

Actor sub 25 de ani
Acum, Ezra Miller.

Actriță sub 25 de ani
Saoirse Ronan. Ca și în cazul lui Ezra, văd lucruri tot mai bune în viitorul acestei fetițe. Sunt tare curios de Byzantium-ul lui Neil Jordan..acum 18 ani, regizorul a arătat ce talent ascunde Kirsten Dunst la vârsta de nici 12 ani.

Coloana sonoră
Anatomy of a Murder - Duke Ellington. Quadrophenia - The Who.

Melodie dintr-un film
Cat Stevens - Trouble la sfârșitul filmului Harold and Maude. Mare influență asupra multiplelor momente muzicale din filmele lui Wes Anderson.

La ce film ai face un remake
Nu prea mă omor dupa remakeuri. Aș face remake la un film care prezenta potențial dar care a eșuat teribil. Aș (re)face Dune. Acum scena europeană a cinemaului este în toiul subtilității și susține economia mijloacelor de expresie, dar în toți cineaștii cred că arde dorința aia de a pune-n scenă o operă de dimensiuni inimaginabile.