Chestionar cinema: Raluca Durbacă

Filmul preferat
E o întrebare care mă blochează de fiecare dată, pentru că preferințele mele se schimbă cu timpul. Când eram mică mă uitam la filmele lui Scorsese, de exemplu. Cred că am văzut Goodfellas de cel puțin 5 ori. Dar îmi plăceau din cu totul alte motive decât cele pentru care le apreciez acum. Aș putea să zic ce filme aș revedea oricând, dar mi-e foarte greu să aleg între ele. De exemplu m-aș uita oricând la U.S. Go Home al lui Claire Denis, sau la La Chinoise al lui Jean-Luc Godard, sau la Le Joli Mai sau Lettre de Sibérie al lui Chris Marker, sau la My Darling Clementine al lui John Ford, sau la La vie moderne al lui Raymond Depardon, sau la A Woman Under the Influence al lui John Cassavetes, sau la Partie a campagne a lui Jean Renoir, sau la Jurnal al lui David Perlov, sau la Le fond de l’air este rouge tot al lui Marker. Pe ultimul recunosc că-l revăd cu regularitate.
Filmul preferat
 
Cel mai bun film din ultimul an
Nu le-am văzut pe toate, deci nu pot face un top. Din ce am văzut, mi-au plăcut Adieu au langage (Jean-Luc Godard), Winter Sleep (Nuri Bilge Ceylan) și Le dernier des injustes (Claude Lanzmann).

Cel mai bun film românesc
Moartea domnului Lăzărescu, Polițist, adjectiv, Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu, De ce trag clopotele, Mitică?.
 
Cel mai bun film cu adolescenți
U.S. Go Home (Claire Denis) și High school (Frederick Wiseman).
 
Film supraestimat
Depinde cine estimează, publicul sau criticii de film. Cel mai recent ar fi White God, care e atât de supraestimat, încât a primit și premiu la Cannes. Dar sunt multe.
 
Plăcere vinovată
Îmi place Lord of the Rings și nu simt nicio urmă de vinovăție când afirm asta.
 
Ce film ai transforma într-un musical
Vreți să-mi întindeți capcane cu genul ăsta de întrebări... Hai să vedem. Tout va bien al lui Godard ar fi un musical fantastic. Dar dacă stau să mă gândesc, nici cu o variantă musical a filmului Raging Bull nu mi-a fi rușine. De fapt, Dacii. Dacii ar fi cel mai bun musical din galaxie.
 
Dacă Funny Games ar fi fost făcut de români, pe cine ai vedea în distribuție
Nu am văzut filmul. Nu-mi place Haneke. Ha!

Cea mai excitantă secvență
Din ce punct de vedere excitant? Pot să zic că vibrez la secvența din tren din La Chinoise sau la prima secvență din Le fond de l’air est rouge, sau la secvența în care Perlov o filmează pe soția lui abia ieșită din duș, când sunt în călătorie, în Jurnal, sau la incredibil de multe secvențe din As I was moving ahead occasionally I saw brief glimpses of beauty, al lui Jonas Mekas, sau la atacul asupra școlii vietnameze în Apocalypse Now. Ceva excitant din punct de vedere sexual? Asta mă privește doar pe mine.
 
Regizor preferat
Chris Marker. Mă tot întorc la el. Dar îmi sunt dragi și Jean Renoir, și Chantal Akerman și Pasolini și Pintilie și Porumboiu și Jean Rouch și Cassavetes și Rohmer și Miklós Jancsó și Godard și, și, și.
 
Actor & actriță sub 25 de ani
Dar cine stă să-i caute în buletin?
 
Melodie dintr-un film
Claude Channes, „Mao Mao” din La Chinoise sau Bobby Lapointe, „Framboise” din Tirez sur le pianiste de Truffaut. Dar recunosc că mă uit din când în când la Fiddler on the roof și cânt odată cu actorii. Mă distrez și eu cum pot.
 
La ce film ai face un remake
La niciunul, pentru că nu văd sensul. Uitați-vă la Psycho, al lui Gus van Sant, refăcut cadru cu cadru după filmul lui Hitchcock. E alt film.
 
O replică dintr-un film pe care ți-ai pune-o epitaf
„All of a sudden, I miss everyone...” E din A Woman Under the Influence.
 
Un final de film preferat
Finalul din Le tombeau d’Alexandre, documentarul lui Chris Marker despre regizorul rus Alexander Medvedkin. După ce-l critică pe Medvedkin, eroul lui, că a lucrat pentru Stalin, Marker își încheie filmul așa: „So this is the summing up. In the words of a boy who’s age was the same as your friend Tolchan when he started working with Dziga Vertov and who would never grasp images with your kind of innocence. Remember how you cried when you discovered that two images together could make sense? Nowadays television floods the whole world with senseless images and nobody cries. Was that why Tolchan believed in nothing anymore except music? At the end of our conversation he asked me to stay a moment with him, to listen to his favourite music. That was his version of the black hole. A whole era condensed into one life. A whole life condensed into a few notes. Yes. I know the word that will come to many to describe men like you, Tolchan, Vertov. Dinosaurs. But look what happened to dinosaurs. Kids lov’em.”