Chestionar cinema: Sebastian Ceolca

Filmul preferat

Am mai spus-o în nenumarate rânduri și o voi repeta cu plăcere de fiecare dată: Vampyr, al lui Carl Th. Dreyer (1932). Nu-mi amintesc exact de câte ori l-am văzut, dar cred că de mai multe ori decât și l-a văzut el însuși.

Primul film pe care iți amintești să-l fi văzut

Cred că aveam vreo patru sau cinci ani când m-a dus tata la cinematograful din localitatea în care m-am născut să văd The Electric Horseman (ăla al lui Sydney Pollack, cu Robert Redford și cu calul). Îmi mai amintesc că mi-am dorit foarte tare un cal, imediat dupa aceea. I-a luat tatălui meu o saptămână să mă convingă că nu avem unde să-l ținem în apartament.

Cel mai bun film din ultimul an

Până în momentul scrierii acestor rânduri, The Open (r: Marc Lahore), pe care l-am văzut în toamnă la Dracula Film Festival. Un film postapocaliptic unic, cum nu și-a imaginat nimeni până acum. Absolut original.

Cel mai bun film românesc

Nu sunt omul care o să trăncănească despre Reconstituirea și Pădurea spânzuraților. Asta pentru că încă există oameni, de seamă cu aceste filme, care încă o mai fac. Pentru mine, Aurora al lui Cristi Puiu rămâne cel mai intrigant film făcut în cinemaul românesc. Am scris mult despre el în momentul apariției lui în cinematografe și încă simt că n-am acoperit mai nimic din acest complex film. De fapt, cred că nimeni n-a făcut-o. În momentul ăla nimeni nu a fost pregătit pentru așa ceva. Cred că nici astăzi nu suntem. A fost un film venit înaintea timpului său. Încă este.

Cel mai bun film cu adolescenți

În mod normal, ar trebui să dau ceva din John Hughes. Dar n-o voi face, pentru că favoritul meu este încă Mean Creek (r: Jacob Aaron Estes).

Cel mai bun scurtmetraj

Grea întrebare! Cred că The Great Train Robbery (r: Edwin Porter, 1903), deși termenul de scurtmetraj nu exista pe atunci - așa cum știm cu toții - și, bineînțeles, Câinele andaluz, din nou, discutabil, privit cu ochii timpului ăla. Ups, am zis „ochi”?!

Placere vinovată

Cyborg, 1989, ăla cu Jean Claude Van Damme, Vincent Klyn și Ralf Moeller, în care se bat ei într-o postapocalipsă, în timpul unei nesfârșite ploi, cu arme albe ce depășesc lungimea unei uși mai mici.

Ce film ai transforma intr-un horror?

Majoritatea filmelor românești din anii ’90. Dar, stai, alea sunt deja horror.

Regizor preferat

Pot să zic doi? Carl Th. Dreyer și John Carpenter.

Actor si actriță preferată

Cred că Tom Hardy e un actor excelent, a dovedit-o în foarte multe rânduri. Și, rămănând în contemporaneitate, Eva Green.

Actor și actriță sub 25 de ani

Elle Fanning și Anton Yelchin, care, din păcate, nu mai e printre noi.

Dacă Night of The Living Dead ar fi fost făcut de români, pe cine ai vedea în distribuție?

E greu să-mi imaginez, dar cred că rolul zombi-ului ăla care apare din cimitir, dintre cruci, brusc, în debutul filmului, i s-ar potrivi foarte bine lui Florin Zamfirescu. Asemănarea este uluitoare. Iar în rolul nevroticului ăla din pivniță l-aș vedea pe Adrian Titieni.

Un spatiu (real sau imaginar) în care ți-ar plăcea sa locuiești, văzut într-un film.

Cred că aș vrea să locuiesc în The Blue Lagoon, alături de Brooke Shields, sau să experimentez foamea și nevoia de bani din The Terminal (r: Steven Spielberg). Glumesc, evident! M-aș muta în Twin Peaks chiar acum. Nici bagaje nu mi-aș mai face.

Melodie preferată dintr-un film

Mai nou, CAN, cu Vitamin C, din nebunia aia de Inherent Vice (r: Paul Thomas Anderson). Piesa are 40 de ani, dar sună înfiorător de nou.

Replică preferată dintr-un film

„Houston, we have a problem!” (Apollo 13)

Finalul preferat

Preferat n-aș zice, dar memorabil, perfect executat și bântuitor, fără îndoială: Polițistul-problemă Michael (Peter Ferdinando), în Hyena (r: Gerard Johnson), are de ales între a intra într-un apartament și de a-și pierde viața, încercând să salveze viața altcuiva care nu mai are nicio șansă oricum sau să-și vadă de drum - drum care îl va duce, cu siguranță, spre moarte, și încă repede. E o chestiune de ore, maxim o zi. Filmul se închide cu el, în mașină, agitat, asudat, contemplând la cea mai bună alegere pe care ar putea-o face. În orice caz, a belit-o.