Colaj taiwanez: 10+10

Lungmetrajul explorează tematic „unicitatea Taiwanului cu ocazia aniversării de 100 de ani", reunind 20 de scurte a câte 5 minute fiecare, regizate de cei mai influenţi cineaşti taiwanezi ai momentului.

La a doua lui difuzare din cadrul Berlinale, într-o sală de cinema uşor comunistă şi plină ochi, m-am dus cu un entuziasm de zile mari. Prinsesem drag de regizorul Hou Hsiao-Hsien* (care a contribuit şi el la proiect) după un panel de la Berlinale Talent Campus, în care ne povestise că nu a terminat nicio şcoală de film, despre planurile lui de a filma numai din mână pentru a-şi urmări mult mai natural actorii şi despre cât de mult înseamnă Taiwanul pentru el. “You cannot find life in films, you can only find life in feelings, in real life”, a spus la un moment dat, un verdict care probabil poziţionează foarte concis 10+10. Filmul nu e un portret denotativ al Taiwanului aşa cum este definit de presă şi de critici, ci este mai degrabă un colaj cu intuiţii, o ars combinatoria, un experiment colectiv.

Dacă Dedo Weigert, un light designer recunoscut pentru invenţiile sale, îşi începe mereu prezentarea unui nou produs cu întrebarea "Which facet of a diamond do you want to light?", 10+10 adresează aceeaşi întrebare publicului, lăsându-l să aleagă spaţiul (cu articol hotărât, pentru ca Taiwanul are universalitatea lui în aceeaşi măsură în care are specificitatea lui) cel mai autentic pentru el, cel mai natural, cel mai excentric.

Scurtmetrajele variază tematic, estetic şi stilistic, abordând diverse genuri şi ritmuri, trecând de nenumărate ori de la kitsch la art-house, de la delir la normalitate şi de la diegetic la freestyle.

The Ritual este primul scurtmetraj al selecţiei, o comedie simpatică semnată de Wang Toon. Conceput cu un umor de situaţie bine dozat, sub forma unei satire despre cinema-ul 3D, surprinde doi săteni care încearcă să organizeze o proiecţie a filmului Avatar în satul lor.

Urmează drame de război precum Sparkles în regia lui Chang Tso-chi alternate cu satira politică à la Cheng Yu-chieh sau cu poveşti de stare, poeme vizuale şi povestiri de tipul „film in film” precum în Unwritten Rules, care protagonizează cu mult umor o echipă de filmare în prospecţie de locaţii.

Unul dintre cele mai diletante exponate ale selecţiei taiwaneze este filmul Debut regizat de Wei Te-sheng. Cele cinci minute ilustrează printr-un montaj ultrahaotic, tautologic şi agasant debutul unui actor în cadrul Festivalului de la Veneţia şi drumul (în sensul cel mai denotativ cu putinţă) acestuia spre covorul roşu.

Omnibusul** se încheie cu La belle epoque filmul regizat de Hou Hsiao-Hsien, care este un film portret de familie. Personal şi sensibil până în măduva oaselor, scurt-metrajul ipostaziază contrastul dintre tradiţie şi modernitate, dintre oldschool şi funky, dintre retro şi fresh, dintre atunci şi acum, dintre generaţii diferite dar, în definitiv, la fel. Unul dintre meritele lui Hou Hsiao Hsien aici este modul în care îşi modelează actorii: ştie să îi urmărească, ştie să îi asculte.

Cele 20 de scurtmetraje sunt 20 de posibile priviri asupra aceleiaşi teme, 20 de diferenţe, 20 de tipare, 20 de bitter-sweet-symphony-uri taiwaneze.
___________
* Hou Hsiao-Hsien a regizat numeroase scurt-metraje precum The Electric Princess House (2007) inclus în filmul antologic To Each His Own Cinema sau The Sandwich Man (1983) inclus în omnibusul cu acelaşi nume ) – film considerat început al noului val taiwanez. Dintre lungmetraje amintim Le Voyage du Ballon Rouge (2007) cu Juliette Binoche şi Hyppolyte Girardot, un omagiu alegoric adus scurtmetrajului lui Lamorisse din 1956 şi Three Times (2005), un film aproape liric, care explorează conceptual aceeaşi poveste de iubire din epoci diferite: 1911, 1966, 2005, fiind interpretată de aceiaşi actori, Shu Qi şi Chan Chen. 
** Omnibus - 1.Termen folosit în cinema pentru a desemna un film alcătuit din mai multe scurtmetraje. 2.Cuvânt pe care ni-l dorim în DEX.