[Cronică Films de Cannes]: Fruitvale Station

Se pare că Oscar a fost pur și simplu în locul și momentul nepotrivit dar avea culoarea perfectă pentru ca să trezească suspiciuni. Polițistul a fost acuzat de omor din culpă. A făcut doar 11 luni de închisoare. An de an, în fața stației de tren se țin meetinguri împotriva rasismului și în amintirea lui Oscar Grant. Filmul Fruitvale Station recreează ultima zi din viața lui Oscar și a familiei sale.

Fruitvale Station este despre prejudecăți, despre reacții viscerale care duc la acțiuni pripite. Asta în mare pentru că, luat pe bucățele, filmul este despre un băiat care încearcă pe cât posibil să se schimbe, care conștientizează ce nu era ok în cum trăise până atunci și cam ce ar trebui să facă ca să se înscrie pe o nouă traiectorie care, cel puțin teoretic, ar trebui să-i asigure o viață mai bună pe viitor. Din păcate, ziua care marchează începutul schimbării este fix ziua în care băiatul moare stupid și absurd.

Oricât de clișeistic ar suna, există o primă zi pentru toate. Și nu e neapărat să fie pregătită din timp, anunțată sau precedată de întâmplări cutremurătoare, care nu lasă loc de altceva decât o schimbare radicală. Cele mai multe prime zile sunt banale iar acțiunile care forțează o schimbare majoră sunt discrete, intime și nu întotdeauna pe deplin conștientizate. Iar Oscar se înscrie pe linia asta. E un tip oarecare, cu la fel de multe bube câte părți bune, care la un moment dat decide că nu se mai poate așa și începe o serie de schimbări la prima mână, repezite, haotice, nu neapărat duse până la capăt dar, într-un final, bine intenționate. Singura problemă e că lui Oscar nu-i e scris să afle dacă va reuși sau nu să se țină de noul stil de viață pentru că uneori lucrurile se termină brusc.

La ieșirea din cinematograf, m-am lovit de două tipuri de reacții: strâmbături din năsucuri superioare pe refrenul - „o labă tristă”, „o teză de familie la prima mână”, „locuri comune peste locuri comune puse acolo ca să forțeze publicul să empatizeze cu personajul”. Și, de partea cealaltă a baricadei, ochi înlăcrimați și „coaie, am vrut să ies din sală că mă vedeam foarte tare în ăla și știam că o să se întâmple ceva rău și nu voiam”, sau „mi-a plăcut dar a fost mult prea dur, mi-a dat o stare rea”. Concluzia întârzie pentru că de data asta nu există final. Doar vorbe. Important e că suntem mulți, diferiți, și orice sfârșit de film e un început de discuție.

După proiecția de sâmbătă, s-a vorbit despre prejudecăți, rasism, familie și realism. Păreri cât cuprinde, de toate felurile. Fapte clare însă doar câteva: Fruitvale Station este lungmetrajul de debut al lui Ryan Coogler. Avea 26 de ani când l-a filmat și era încă în facultate când a auzit de tragedia din stația de tren și s-a decis să se documenteze și să scrie un scenariu de film bazat pe ultima zi din viața victimei. Filmul a fost un succes, atât la public cât și la critici și până acum are, printre altele, premiul pentru debut la Cannes.

Fruitvale Station va mai fi proiectat în cadrul Les Films de Cannes a Bucarest, miercuri, de la 17.30, la cinema Studio.