[Cronică Films de Cannes]: Heli

O față tumefiată, lipită pe gură cu scotch, storcită de un bocanc. Camera se ridică încet de pe cele două corpuri din spatele unei dubițe, se îndreaptă spre cefele șoferilor, avansează spre parbriz și privește calm drumul. Dubița se oprește, cei doi iau pe sus unul dintre corpuri și îl spânzură de un pod. E o secvență care-ți taie respirația și îți dă o idee despre ce va urma în Heli, filmul mexicanului Amat Escalante, care a plecat de pe Croazetă cu reputația de bad-ass reconfirmată și un binemeritat premiu de regie.

Heli are 20 de ani și locuiește împreună cu soția, copilul, tatăl și sora. Aflăm asta chiar de la el, atunci când îi deschide unui funcționar venit cu recensământul. Filmul nu-l urmărește doar pe el ci și pe sora de 12 ani îndrăgostită până peste cap de Beto, un cadet al poliției cu vreo câțiva ani mai mare decât ea, care-i promite că o va lua de nevastă și o va duce departe de locul ăla fără speranță. Asta nu se va întâmpla totuși fără niște bani, așa că Beto fură două pachete de cocaină pe care le ascunde cu ajutorul ei în rezervorul cu apă al familie. Faptul că Heli descoperă pachetele și le aruncă nu ajută prea mult, mai ales când casa îi este asaltată de niște polițiști corupți care aveau alte planuri cu cocaina aia. El, soră-sa și iubitul ei vor fi duși cu mașina de-acolo și își vor primi lecția.

Scenele de violență extremă sunt mult mai puține decât ai fi tentat să-ți amintești, pentru că Heli nu te duce într-un periplu sanglant fără sens ca multe alte filme considerate „șoc”. În definitiv, e doar povestea unor oameni care se zbat să trăiască în Mexicul actual, patria cartelurilor de droguri, unde violența e zilnică, banală și neestetizată.

„Ăsta ce-a mai făcut?” „Cine știe?”, se întreabă plictisiți doi băiețași prăvăliți pe canapea, privind la bărbatul torturat în fața lor ca la o jucărie pe care o vor încerca și ei cât de curând. Revolta pe care o simțeai până atunci în fața nedreptăților la care ai fost martor se vlăguiește și lasă loc gustului amar al unei violențe ciclice și endemice, care există dintotdeauna și pare departe de a se termina. Îți muști buzele și aștepți să te întorci la viața ta comodă, dar nu vei rămâne la fel.

***
Amat Escalante (34 de ani) a părăsit școala la 15 ani și a intrat în lumea filmului, învățând pe cont propriu. A fost asistent de regie al renumitului regizor mexican Carlos Reygadas (Premiul pentru regie la Cannes 2012 cu Post Tenebras Lux). Celelalte două lungmetraje ale sale, ambele premiate în numeroase festivaluri, au surprins audiența de la Cannes. Debutul Sangre (2005), realizat la 26 de ani și distins cu Premiul criticii internaționale – FIPRESCI în secțiunea Un Certain Regard și Los Bastardos, inclus în aceeași secțiune a Festivalului de la Cannes, trei ani mai târziu.

Heli va putea fi văzut în cinematografele din România luna aceasta. Citește alte cronici de la Films de Cannes.