[Cronică Films de Cannes]: Le passé

Cu fiecare cadru în care apar, personajele lui Asghar Farhadi își arată altă nuanță, uneori e vorba de un gest mărunt surprins în intimitate, o privire, o reacție parcă nelalocul ei, nu e nevoie să vorbească prea mult, au ceva ce te apropie foarte tare de ele, deși uneori îți sunt revelate mai slabe și lipsite de caracter decât le-ai fi crezut în stare. Sunt oameni, cu carne, oase și tot ce trebuie.

La fel ca în precedentul Nader and Simin, pe care nu m-am putut abține să-l revizionez deja de 5 ori, acțiunea are loc în jurul unei despărțiri. Mahmad se întoarce în Franța pentru a-și finaliza divorțul cu soția pe care a părăsit-o cu ani în urmă pentru țara natală. Soția e pe cale să se recăsătorească, dar nu pare să mai aibă prea multă energie pentru a se descurca cu cei 3 copii (dintre care o adolescentă dificilă și vulcanică) și cu ideea că fosta nevastă a tipului cu care vrea ea să fie e în comă profundă după o tentativă de sinucidere. Mahmad pare să observe calm lucrurile din jur, dar asta nu înseamnă că se lovesc de el fără ecou.

La fel ca în precedentul Nader and Simin, care reușea foarte bine să îmbine o dramă familială cu un plot aproape de thriller și aici lucrurile sunt mult mai complicate decât ar putea părea celor din afara poveștii. Doar că în Le passé devin poate prea complicate.
Multiplele ramificații ale story-ului mai mult te obosesc  și te fac să te întrebi de ce regizorul nu a pus capăt mai repede acestui film - de altfel excelent în analiza studiului de caractere - și a ales să prelungească în mod artificial agonia unor personaje și de multe ori, a spectatorilor. Încercând să-și arate mușchii scenaristici mult mai mult decât o făcuse înainte, Farhadi pierde o poveste subtil construită și interpretată de niște actori hipnotizanți prin naturalețea lor cu detalii și întorsături de situație cărora cu greu le găsim un sens sau un scop.

Finalul nu are cum să nu emoționeze foarte tare. Este o secvență de o frumusețe aparte din care nu-ți dai seama dacă viețile pe care le-ai urmărit până atunci vor rămâne la fel sau se vor crăpa în mii de bucăți. Din păcate, vine prea târziu.

Le Passe va putea fi văzut în cinematografele din România luna aceasta. Citește alte cronici de la Films de Cannes.