De la Anonimul, pe scurt. (2)

My Dog Killer
Regia: Mira Fornay

După demența gratuită zisă și Little Foxes (2009, proiectat la Anonimul în 2010 în afara competiției), regizoarea Mira Fornay s-a gândit să mai facă un film în genul debutului. My Dog Killer (2013) este un film despre Marek, un băiat de 18 ani care trăiește într-o provincie slovacă în care rromii sunt excluși din orice, iar toți aproape toți locuitorii sunt rasiști. Nimeni nu are încredere în nimeni, iar singurul prieten adevărat al lui Marek este câinele lui, Killer.

Prima jumătate a filmului consistă din imagini cu o Slovacie mizeră, rasistă, și mici detalii despre familia lui Marek care nu sunt puse în niciun fel de context până spre ultima treime din film. Nimic important nu se întâmplă, doar îl vedem pe protagonist cum se plimbă din sat până la oraș, încercând să o găsească pe mama lui, Marika, care și-a părăsit familia în urmă cu 8 ani. El o caută deoarece părinții lui nu au divorțat niciodată, iar acum tatăl lui Marek este nevoit să vândă apartamentul lor pentru a-și salva podgoria. Dar Marek și tatăl lui nu pot să facă asta, deoarece au nevoie de semnătura mamei. Și e evident că mama nu va semna pe gratis.

Povestea se complică și mai mult, fără să dea vreun rezultat pentru care merită să urmărești filmul până la capăt. Relația lui Marek cu prietenii săi skinhead nu e exploatată în niciun fel până în ultima jumătate de oră a filmului, iar când e, Fornay o fușărește și nu iese nimic din asta.

Filmul are un subiect bun și un mesaj care putea să fie puternic (de altfel și filmul de debut al regizoarei avea aceste chestii, dar și acolo a dat-o în bară), dar Fornay alege doar să observe (nu în detaliu) rasismul văzut mai mult ca o obligație pentru Marek și probabil pentru majoritatea oamenilor din acea provincie. Dar are ceva potențial. My Dog Killer e cu siguranță un film mai bun decât Little Foxes și poate în câțiva ani îi va ieși un film cu adevărat excepțional. Până atunci, nu rămânem cu aproape nimic.

2/5 stele

Tall As The Baobab Tree
Regia: Jeremy Teicher

În Tall As The Baobab Tree, Sileye cade dintr-un baobab și își rupe un os din picior. Ca să plătească pentru tratamentul lui Sileye, tatăl acestuia vrea să o mărite pe mezina familiei, Debo, cu cineva bogat. Dar sora acesteia, Coumba, vrea să strângă banii ea însăși și s-o salveze pe Debo.

Tall As The Baobab Tree e un film bine făcut cu un mesaj bun și care dezbate o temă foarte importantă, mai ales pentru țara în care se desfășoară (școală versus tradiții), dar e prea convențional și simpluț ca să fie special în vreun mare fel. Totuși, un film de debut onorabil.

3/5 stele

Sunt O Babă Comunistă
Regia: Stere Gulea

Viața liniștită de provincie a soților Emilia (Luminița Gheorghiu) și Țucu (Marian Râlea) este dată peste cap atunci când fiica lor, Alice (Ana Ularu), se întoarce pe neașteptate din Statele Unite, împreună cu logodnicul ei, Alan (Collin Blair). Părinții fetei află că cei doi trec prin grave probleme financiare, riscând să-și piardă casa, așa că sunt dispuși la orice sacrificiu pentru ca viitoarea familie a fiicei lor să nu ducă lipsă de nimic.

„În primul rând, vreau să vă spun cu toată sinceritatea că nu știu cum e filmul, dar de un lucru sunt sigur: actorii ăștia sunt foarte buni.”, a spus Stere Gulea după proiecția filmului. Și are mare dreptate, toată distribuția filmului este fantastică, de la cei trei protagoniști (Gheorghiu, Râlea, Ularu) până la micile apariții (Coca Bloos, Tania Popa, Costică Drăgănescu, etc.).

Sunt O Babă Comunistă e o tragi-comedie bună, dar pentru ce fel de mentalitate vrea să analizeze, povestea și abordarea sunt prea light.

3/5 stele

Matei Copil Miner
Regia: Alexandra Gulea

Matei (Alexandru Czuli), locuiește cu bunicul lui (Remus Mărgineanu) într-o regiune minieră din România. Părinții lui au plecat să lucreze în Italia. Între bunic și copil se formează o relație foarte strânsă, dar, în urma unui incident la școală, Matei este exmatriculat pe nedrept. Bunicul reacționează violent și încrederea lor reciprocă este distrusă. Matei fuge de acasă.

În raport cu filmul tatălui ei, filmul Alexandrei are un punct în minus, dar și un punct în plus. Punctul în minus este distribuția filmului. Actorii sunt falși în majoritatea momentelor de dialog, care devin ușor penibile.

Punctul în plus este regia filmului. Chiar dacă fiica nu lucrează la fel de bine cu actorii la dialoguri, știe cum să extragă emoție din actori în momentele tăcute și cum să combine perfect secvențele observaționale cu povestea tristă (spre deprimantă) a lui Matei. Un debut în ficțiune intrigant.

3.5/5 stele

De la Anonimul, pe scurt. (1)