Când eram tineri si Netflix era doar o firmă de cartier a existat un serial care chiar dacă nu era The Wire, avea un oarecare șarm și inteligență a replicii. Pentru neinițiati, Gilmore Girls e povestea relației dintre o mamă și o fiică dintr-un orășel din America plin de personaje pitorești, unde toată lumea se cunoaște cu toată lumea. În noiembrie 2016, la 11 ani de la încheierea seriei originale, Netflix a scos o mini-serie de 6 ore (Gilmore Girls: A Year in the life), prilej de reîntâlnire cu personajele noastre preferate. După 11 ani, o regăsim pe Rory pierdută în peisajul jurnalismului modern și încă în căutarea iubirii. Dar până la găsirea iubirii, nevoile fizice primează, așa că deși are un prieten, face vizite regulate unei cunoștințe mai vechi, Logan, la rândul lui logodit cu o moștenitoare franceză.
.
Ce e moral și ce nu e o discuție complicată, dar cam în toate sistemele de referință morale infidelitatea e privită negativ, chiar și în societatea modernă, cu toată revoluția sexuală. Un studiu recent plasează infidelitatea în fruntea topului lucrurilor imorale, cu doar 6% din respondenți considerând-o acceptabilă moral.Totuși, infidelitatea nu e un rău absolut, există zone de gri și circumstanțe atenuante, iubire, răzbunare, singurătate. Dacă în realitate e bine să te ferești de persoanele imorale, în termeni de ficțiune acestea sunt o componentă fundamentală în arta narațiunii, pentru că oferă o perspectivă diferită, relativizează ce e bun și ce e rău, oferă un prilej de refulare a propriei noastre imoralități și de ce să nu o spunem, sunt mai interesante.
Micuța noastră Rory nu e la prima abatare în privința infidelității, diferența este că în seria originală erau aduse argumente de o parte și de alta, exista un discurs și o analiză, pe când aici nu există nicio discuție, nicio urmă de introspecție sau regret, e doar infidelitatea ca fapt, ceea ce transformă aceste personajele imorale în ceva mult, mult mai parșiv, în niște personaje amorale. Infidelitatea are loc departe de Stars Hollow, arealul moralității, în Londra, în spatele ușilor închise, iar personajele se ascund dupa mantra clasică „What happens in Vegas stays in Vegas”. E ca în povestioara lui Platon cu inelul: odată îndepărtat contextul comunității, noțiunea de moralitate dispare și individul e liber să facă ce vrea, fără amenințarea repercusiunilor și a oprobriului public.
Nu cred că se așteaptă nimeni să ne reglăm busola morală după Gilmore Girls, dar totuși există o problemă: personajele amorale sunt slabe, plate, fără posibilitatea de a evolua. Dacă ne întoarcem în istorie, o să descoperim că marea majoritate a poveștilor bune au o componentă morală. Aceste povești sunt în parte tributare lui Aristotel, pentru care componenta morală a personajului e foarte importantă, pe de o parte ea creează o legatură între personaj și public și pe de altă parte are rolul de a genera conflict, între acțiunile necesare eroului și propria moralitate, între individ și societate sau între perspective diferite asupra a ceea ce e moral.