Din seriale: când e tânărul prea tânăr?

Publicul țintă al postului BBC Three are între 16 și 34 de ani și primește super seriale - curajoase, inovatoare și cu actori proaspeți. Doar că longevitatea lor este aparent direct proporțională cu vârsta personajelor principale. Unde e clar că britanicii nu se tem de povești complicate, acestea par mai simplu de executat de personaje cu oarece experiență de viață. Mai jos avem trei exemple de seriale despre trei generații diferite și până unde au ajuns ele.

The Fades (2011)

The Fades povestește cum spiritele care nu au reușit să treacă mai departe în viața de după găsesc un mod de a renaște, iar asta nu e deloc bine pentru oameni. Noroc că există Angelicii, indivizi capabili să vadă spiritele, care se prind că e groasă și decid să intervină. Avem un puști timid și copleșit un pic de faptul că îi cresc aripi din când în când și vede oameni morți pe peste tot. Un cel mai bun prieten geek - encicopledie de filme SF. Și un mentor cu nervii la pământ, parcă proaspăt scos din Mad Max. Se pun probleme mari despre viață, moarte, și cum pământul este de fapt un mare Purgatoriu. Dar mai ales se vorbește despre puștii și puștoiaicele de 15-16 ani și fabuloasa lor capacitate de a se mula pe situații noi. Despre cât de ușor sunt de rănit pentru că încă mai pot fi surprinși, dar cum reușesc să sară imediat înapoi în picioare după fiecare lovitură.

Cele șase episoade ale primului sezon sunt aglomerate de detalii și necesită atenție. Mitologia propusă cere timp și spațiu pentru ca spectatorul să ajungă să se simtă confortabil cu regulile și granițele ei. Este genul de serial care avea nevoie de un sezon doi pentru a se pune serios pe picioare. The Fades a luat un Bafta pentru cel mai bun serial dramatic dar nu a fost reînnoit. Poate dacă ar fi vorbit despre tineri la facultate...

In the Flesh (2013 - )

Sărind în sus o generație, cu personaje centrale de 19-20 ani, In the Flesh propune un viitor post post apocaliptic. Adică a trecut invazia de zombies, oamenii au învins, au capturat tot ce-au putut, au studiat și au găsit un leac. Morții vii sunt tratați ca niște diabetici care trebuie să-și primească în fiecare zi injecția în șira spinării pentru a nu mai fi în permanență hămesiți și violenți. Apoi sunt consiliați în așa fel încât să nu o ia razna gândindu-se la câți oameni au omorât și mai ales cum.

Când un subiect se obișnuiește cu tratamentul, este eliberat din spital și trimis acasă, pentru reintegrare în societate. Enter orășelul mic și foarte militant împotriva putreziților, unde doi tineri gay, îndrăgostiți lulea și separați fără voie, au parte de destine similare dar nu și de același tip de primire din partea comunității.
Cu doar trei episoade de câte 60 de minute, primul sezon se lansează în drame puternice, presărate destul de rar cu apariții de zombies încă nedomesticiți. Sezonul doi a fost aprobat imediat după difuzarea primului episod, cu mențiunea că va fi extended series – adică minim 5-6 episoade. 19-20 de ani înseamnă probleme mai clare și dramatice, adică mai multe episoade.

Being Human (2008 - 2013)

Un vârcolac, o fantomă și un vampir, toți în jur de 25 de ani, împart un apartament din Bristol. Serialul Being Human a trăit timp de 37 de episoade și 5 sezoane, imaginând un univers în care problema de a exista ca ființă supranaturală într-o lume populată atât de oameni normali cât și de alte ființe supranaturale, este uneori eclipsată de cât de greu poate fi să te descurci pe cont propriu în Marea Britanie. 25 de ani înseamnă că deja s-a instalat un anumit tip de rodaj. Intemperiile vieții sunt evidente și pot fi luate la mișto sau tratate cu sictir, lucru care naște și ocazii de comedie, de unde rezultă mai multe episoade.

Citește mai multe de la rubrica Din seriale.