Din seriale: Pennsatucky vs. Moriarty

Am depășit epoca mușchi flexați plus arsenal egal inamicul numărul unu. Mai nou ne plac adversarii redutabili, adesea mai interesanți și în mod cert mai memorabili decât eroul. Mai jos doi. Diferiți dar egal de letali în lumile în care activează.

Sherlock (2010 - )

Moffat și Gatiss au gândit adaptarea Sherlock pe tren în drum spre Cardiff, unde se filma Doctor Who. Pasionați de Doyle, cei doi și-au propus să fetișizeze Londra actuală așa cum s-ar fi întâmplat dacă ar fi scris o serie de epocă. Le-a ieșit iar BBC-ul a investit aproape un milion de lire în filmarea primului episod, care a fost apoi refăcut și regândit într-o primă serie de trei filme de 90 de minute.

Până acum au apărut trei sezoane. Și au rupt. Pentru că smart is the new sexy from now until forever, a se citi Cumberbatch. Dar mai ales pentru că Moriarty surprinde. Te aștepți ca Sherlock să fie într-un mare fel. Și Cumberbatch funcționează, pentru că este și păpușel și strâmb cât să te furnice un pic pe șira spinării privirea aia aparent goală dar care prinde toate detaliile și citește tot. Dar Moriarty n-are cum să fie frumos. N-are cum să fie nici tânăr. Marile minți criminale nu-s mai niciodată tinere. Că poți să te naști detectiv de geniu, dar ajungi evil mastermind în timp. Moriarty de BBC este și tânăr și mic de statură și nu tocmai urât. E genul de bărbat pe lângă care ai trece pe stradă fără să întorci capul. Asta până deschide gura prima oară. Ce iese de acolo este delicios de bolnav. Cu un accent surprinzător de irish, Moriarty este incitant de libidinos, fabulos de inteligent și fundamental greșit, într-un fel de care te împiedici mai curând prin spitalele de psihiatrie. Un Moriarty profesor bătrân, cu pipă și căutătură urâcioasă ar fi funcționat ca antagonist, dar atunci ar fi ghicit finalul nu doar cei pasionați de Conan Doyle din copilărie. Un Moriarty tânăr și dement transformă un pic relația cu Sherlock și respectul reciproc funcționează pe o traiectorie nouă. E acolo o luptă de cocoși la fel de înfoiați și stăpâni peste curtea lor. Nu e clar care va ieși învingător. Dacă Sherlock Holmes a fost făcut și refăcut iar poveștile, chiar și transpuse în prezent, sunt până la urmă la fel, serialul de pe BBC1 are un Moriarty unic.

Orange Is the New Black (2013 - )

Orange Is the New Black este despre cum se descurcă Piper în închisoare. Piper are 35 de ani, e o tipă middle class, cu facultate și o afacere cu săpunuri home-made pe drum. Piper mai e și bisexuală și în urmă cu vreo zece ani a fost combinată cu Alex, această lesbiană coordonator de transporturi al unui cartel de droguri. Așa a ajuns să care o valiză cu bani prin vamă. Suficient pentru 15 luni de detenție.

Chestia cu Orange e că îți înșeală sistematic așteptările. Narațiunea curge fără elipse, dar cu sărituri din când în când în trecut. Flashbackurile sunt însă folosite abia după ce personajul în cauză este arătat spectatorului și întors pe toate părțile pentru a putea fi alipit unui stereotip. Și de fiecare dată, poveștile din flashbackuri pun carne pe personaj și sparg șabloanele. Pe logica unui serial despre viața în închisoare, antagonistul ar fi trebuit să fie durul durilor, în cazul de față, o variantă feminină a lui Schillinger din Oz. În primele episoade, Orange pare a avea material pentru asta în matroana rusoaică Red sau în dereglata Crazy Eyes. Dar până la final se remarcă în cel mai sinistru de relaxat mod cu putință Pennsatucky, o drogată cu dinții stricați, părul năclăit și o pasiune sinceră pentru Domnul Iisus Hristos. Fanatismul religios a apucat-o brusc, după ce a împușcat, de draci, o soră medicală dintr-o clinică de avorturi, iar protestatarii de afară au interpretat gestul ca fiind pro-viață și datorită lor a reușit să-și scurteze pedeapsa. De unde concluzia că Hristos a salvat-o. De unde ideea că Hristos e musai necesar iar ea direct responsabilă să convingă cât mai multă lume de asta. Cu forța dacă altfel nu se poate, botez sau mori. Ori când propovăduirea cuvântului Domnului intră în mâinile unei fătuci tâmpițele, cu creierul sters de droguri și temperament violent, lucrurile se complică iar situația ajunge imposibil de rezolvat prin discuții logice. Pennsatucky devine înspăimântătoare abia când înțelegi că este imposibil de oprit fără violență. Iar violența aduce după sine prelungirea pedepsei. Și nu ne dorim asta.