Elipsă, Lupu

Lupu a avut anul acesta premiera la Festivalul de Film de la Sarajevo și este debutul în lungmetraj al lui Bogdan Mustață, regizorul care în 2008 câștiga Ursul de Aur la Berlin pentru scurtmetrajul O zi bună de plajă.

Un lucru pe care îl au în comun cele două filme este prezența unor personaje principale foarte tinere. Dacă în O zi bună de plajă povestea este a trei puști, probabil fără părinți, eventual fugiți de la o școală de corecție și foarte furioși, în Lupu scena îi aparține unui adolescent (Mihai Vasilescu), în viață căruia există o mamă (Carmen Ungureanu) și iubitul ei pasional, amintirea unui tată mort (Costel Cașcaval) și Clara, o domnișoară senzuală (Ada Condeescu), acest horizontal love interest (stă mai mult întinsă pe pat), al cărei iubit este vecinul lui Lupu (Alexandru Potocean).

O altă direcție pe care Bogdan Mustață o începe în scurtmetraj și o continuă în lungmetraj este reținerea cu care oferă certitudini, explicații, cauzalități. În legătură cu O zi bună de plajă se poate specula pe marginea circumstanțelor și a intențiilor, și o bună parte din acțiunile importante ale personajelor funcționează bine în elipsă. Lupu pare să urmeze un flux al imaginației și al amintirilor, care însă naște foarte multe incertitudini și rupe complet cronologia, până la confuzie. Știm că este vară și că acțiunea se petrece majoritar într-un bloc interbelic din București, deținătorul unei mari scări spiralate, pe care Lupu se plimbă, trecând printre etaje, prezent și trecut, realitate și imaginație. Personajele apar și dispar, sunt vii sau sunt moarte; nu este foarte clară natura relației dintre Lupu, domnișoară și iubitul acesteia, care locuiește complet inexplicabil cu cel puțin cinci-șase copii; există și un vecin (Sergiu Nicolaescu), pe a cărui soție o vedem salutându-se cu puștiul pe holurile blocului, deși poliția insistă că femeia este moartă; când în cele din urmă se stabilește o legătură între Lupu și Clara, este aproape imposibil de stabilit ce este halucinație și ce este real, iar relația lor tip pradă-prădător pare dublată în mai multe rânduri de un documentar despre supraviețuire și vânători și vânat, documentar pe care Lupu îl urmărește la televizor.

În cele din urmă, ceea ce se poate să fi fost propunerea unui povești coming-of-age rămâne o serie de piste care nu duce niciunde, ascunsă sub alibiul fals al căutărilor unui personaj ajuns doar la nivelul de schiță.

Regie și scenariu: Bogdan Mustață
Marcian Lazar - producător / Oana Novicov - scenografie / Barbu Bălăşoiu - imagine