Fiesta del Cine - nebunia unor puştoaice sub30

Când am fondat Asociația pentru Dezvoltarea Filmului Românesc (ADFR) în decembrie 2016 aveam un fel de mini-plan al proiectelor pe care urma să le demarăm în decursul primului nostru an. Fiesta del Cine nu era printre ele; a apărut ca o idee pentru 2018 undeva prin aprilie, când încă îmi găseam timp pentru visare. Le-am propus fetelor să ne gândim ce am putea face pentru la anul și dintr-o discuție în alta, am ajuns la decizia – inconțtientă și foarte curajoasă, aș putea spune, de a încerca chiar vara asta. Așa a început totul. La sfârșit de iunie aveam trei sferturi din program, echipă și detalii logistice stabilite, ne lipseau banii. Am mers înainte, ca și când i-am fi avut și uite așa, două săptămâni mai târziu am găsit și un sponsor, care fără să stea prea mult pe gânduri, ne-a spus da.

Acum o săptămână și câteva zile, mai exact în prima zi a lui septembrie eram în stațiunea Mamaia, la plaja Shut up Beach, unde de la 10 am mă apucasem de pregătiri intense pentru seara ce urma, alături de colegele mele Romina, Dinna și Despina. Badge-uri, rezervări, mail-uri, telefoane - the usual stuff prin care orice organizator de evenimente trece, la care s-au adăugat diverse activități „distractive”, cum ar fi vopsitul de plăci de lemn cu grafitti, așezatul pufilor pe culori și lista „to do” poate continua. Totul mergea conform planului iar eu, perfecțiunea întruchipată eram happy happy joy joy. Știi cum e, când totul merge bine, e cazul să nu te bucuri prea tare, sigur urmează ceva nasol. Bineînțeles, noi nu am fost excepția de la regulă: de pe la vreo 6 pm vântul a început să bată cu 30km/h, echipa cu proiecția ne anunța senin că nu putem ridica ecranul pe vânt iar noi mai aveam două ore până la eveniment.

Ora 8 pm. Ecranul era la pâmănt, eu eram încă în aceiași șlapi și același costum de baie de la 10 dimineața și simteam cum imi fuge pământul de sub picioare. La 8:30 am ridicat în sfârșit ecranul, la insistențele mele și la 9pm am dat drumul la filme, conform planului. Vântul se liniștise după prima parte și părea că se bucură și el de scurtmetraje românești iar eu apucasem în sfârșit să-mi trag un pulover pe mine și să înfulec o felie de pizza.

A urmat un concert Moonlight Breakfast care a fost întrerupt după primele două piese de cei cu terasa vecină, care deși aveau patru clienți pe plajă, au dat muzica mai tare ca să ne acopere. Am încercat să vorbim cu ei, am încercat chiar să-i invităm la noi dar niciuna din încercările noastre nu a avut succes. Noroc cu prietenii noștri de la Moonlight Breakfast care ne-au invitat la un concert acoustic în zona de proiecție, pe pufi comfortabili, cu picioarele în nisip și paharul de vin în mână. A fost atât de bine că fiecare concert din cadrul edițiilor ce vor urma vor fi acoustice.

Prima ediție Fiesta del Cine a fost cu de toate: zâmbete, distracție, stres, nervi. Am simțim că sunt înconjurată de o mare familie, deși nu cunoșteam 80% din cei peste 200 de oamenii prezenți; au trecut cu noi prin aceleași emoții și momente de panică și marea majoritate au rămas lângă noi până la sfarșitul evenimentului. Asta mă face să cred ca deși ediția pilot a fost plină de peripeții, a fost una de succes, cu oameni frumoși, voie bună și filme de calitate. O seară pe care am pregătit-o intens timp de cinci luni de zile, într-un ritm haotic, pe fast-forward. O seară pe care cu siguranță o vom relua și la anul, mai bine pregătiți și cu noi surprize.

PS: Trebuie să o menționez și pe colega noastră Andreea, care deși nu a participat la eveniment, a participat enorm de mult în toate lunile de organizare și care știu că a stat cu sufletul la gură până la 12am, când a reușit una din noi să pună mână pe telefon și să îi confirme că ecranul s-a ridicat.