Hamlet, de Dickens, pe iarbă.

Bogdan Th. Olteanu | 10 Apr 2012

„Naked” este probabil cel mai bun film al lui Mike Leigh și sigur unul dintre cele mai sub-estimate filme ale cinema-ului modern.

Ești invitat la o plimbare prin Londra. Nu, nu orașul de marțipan din Nothing Hill sau din alte filme-pliant-turistic. Ci Londra gri-murdar, luminată prost, cu străzi pietruite pe care pașii se aud amenințător. Mergi pe trotuarele goale, treci pe lângă oameni ghemuiți la picioarele zidurilor, ocolești larg bețivi cu priviri de pușcăriaș. Calea îți e tăiată brusc de o arătare - un barbat înalt, foarte subțire, îmbrăcat cu un pardesiu lung, negru. Trage din țigară, pe sub mustața murdară și te privește fix.

Johnny: Have you ever thought, right... I mean, you don't know...but you might already have had the happiest moment in your whole fucking life...and all you've got to look forward to is sickness and purgatory?

Johnny (David Thewlis) este un „distrus” – a se citi ca un alint. Este tânăr, bolnav, inteligent, cinic, fermecător, mizerabil - perfect inadaptat unei Anglii post-Thatcheriene. Johnny este un Frankenstein, un personaj pe care Mike Leigh l-a compus din bucăți de cultură britanică. Imaginează-ți un Peter Pan, cu discursul lui Hamlet, într-o Londra descrisă de Dickens, într-un film cu o fotografie care citează des Clockwork Orange.

În default mode Johnny este furios, verișor în spirit cu Jimmy Porter din Look Back in Anger. Un furios fără țintă, care se descarcă în orice om îi iese în cale, un profet al apocalipsei, un bulgăre de haos, prea mic ca să schimbe ceva în societate, dar suficient de mare încât să destructureze orice loc în care ajunge.

Maggie: Have you ever seen a dead body?

Johnny: Only me own.

Filmul se deschide cu un presupus viol, după care Johnny fură o mașină și fuge din Manchester în Londra. Ajunge într-o casă în care locuiesc trei femei, printre care și Louise, o fostă iubită. Logic, pentru Johnny, se culcă cu Sophie, colega ei de apartament. Filmul urmărește apoi cele câteva zile petrecute de el prin oraș și întâlnirile cu diverse personaje, un întreg bestiar al marginalilor.

Oamenii din Naked sunt confuzi, sunt dezrădăcinați, sunt niște zombie. Nimeni nu are familie, nimeni nu are prieteni. Sunt cu toții puși împreună de proximitate, nu de vreo afinitate. Nevoile și motivațiile sunt reduse la mânânc+beau+fut. O lume de victime, perfectă pentru discursurile și forța bestială a lui Johnny.

Johnny: Was I bored? No, I wasn't fuckin' bored. I'm never bored. That's the trouble with everybody - you're all so bored. You've had nature explained to you and you're bored with it, you've had the living body explained to you and you're bored with it, you've had the universe explained to you and you're bored with it, so now you want cheap thrills and, like, plenty of them, and it doesn't matter how tawdry or vacuous they are as long as it's new as long as it's new as long as it flashes and fuckin' bleeps in forty fuckin' different colors. So whatever else you can say about me, I'm not fuckin' bored.

Johnny v-ar spune să dați chiar acum buzna pe torente după filmul ăsta. Nu am spus nimic despre scena cu Archie și Maggie, dar dacă îl ascultați pe Johnny...

***
Naked a fost premiat la Cannes, în 1993, pentru cel mai bun actor (David Thewlis) si cel mai bun regizor (Mike Leigh).

Pin It