Hushpuppy şi Katrina

A fost odată ca niciodată o fetiță pe nume Hushpuppy care trăia, împreună cu tatăl ei, în Bathtub, locul cu cele mai multe sărbători din lume. Când nu se juca sau nu asculta ce vorbesc animalele, Hushpuppy era instruită sever de tatăl ei. Trebuia să devină cea mai curajoasă și mai puternică fetiță. Cum altfel să înfrunte marea furtună și animalele preistorice eliberate din închisoarea ghețarului?

Everybody loses the thing that made them. It's even how it's supposed to be in nature. The brave men stay and watch it happen, they don't run.

Cel mai înalt punct din Louisiana este la 163 de metri deasupra nivelului mării.

Statul a fost lovit de cinci ori de uragane din 2002 până în prezent.

Cel mai mare oraș este New Orleans. A fost inundat de uraganul Katrina în proporție de 80%.

Regizorul Benh Zeitlin s-a mutat la New Orleans în 2008, odată cu filmarea primului scurt metraj, Glory at Sea. Acolo l-a cunoscut pe Dwight Henry (Wink) și pe ceilalți (absolut toți actori neprofesioniști) care urmau să joace în Beasts. Pentru ei a făcut filmul, pentru tenacitatea semeață cu care aceștia refuză să plece de pe pământul lor și insistă să reconstruiască la nesfârșit.

Dwight Henry are o brutărie în New Orleans și a ajuns la castingul pentru Beasts deoarece oamenii din echipă erau clienții lui. Nu avea vreo pregătire sau experiență legată de actorie. Pur și simplu l-au văzut și l-au chemat. Iar în timpul filmărilor a continuat să se ocupe de brutărie, afacere nouă, proaspăt refăcută după ce fusese distrusă complet de Katrina.

Mergem mai spre sud și dăm de Terrebone Parish, al cărui oraș principal este Houma. Acolo s-a născut Quvenzhane Wallis (Hushpuppy) și avea cinci ani când, înarmată cu mama și mult tupeu, a mers la un casting organizat pentru fete între șase și nouă ani. A luat rolul cu toate că nu spusese încă nimănui că știe să râgâie la comandă și are un țipăt mai strident și puternic decât orice s-a auzit prin filmele de groază.

Și mai spre sud avem Isle de Saint Charles, practic o limbă de pământ între două golfuri despre care se spune că în maxim 15 ani va dispărea complet sub apă. Cam 25 de familii trăiesc acolo, în case ridicate pe butuci, se deplasează cu bărci și se hrănesc doar cu peștele prins în zonă.

După chipul și asemănarea lui Isle de Saint Charles s-a născut Bathtub, căminul lui Hushpuppy, pe care Wink refuză să îl părăsească, întâmpinând furtuna cu pușca în mână, amenintând-o și trăgând cu sete în nori.

Ce fel de generozitate, sensibilitate și câte tone de inconștiență sunt necesare ca să te legi pe viață de un loc predispus periodic la varii dezastre naturale? În ce măsură e vorba de incompatibilitatea cu orice alt loc, de mândrie, de frică? Și cum faci un basm cu și despre oamenii ăștia? Nu e genul de lume care să alerge după Feți Frumoși sau comori. E genul de lume care nu aleargă; punct; nici măcar atunci când fuga pare singura soluție care a mai rămas.

A fost odată ca niciodată o fetiță pe nume Hushpuppy care a reușit să nu-i mai fie frică de moarte.

Beasts of the Southern Wild e acum în cinematografe. A fost nominalizat la zeci de premii și a câștigat zeci de premii (Cannes, AFI, British Film Insitute, etc) pentru cel mai bun film, cel mai bun debut, regie, imagine, sunet și mai ales pentru Quvenzhane Wallis. Aceasta este considerată una dintre cele mai promițătoare apariții a ultimilor ani. Se poate ca totul să fi fost un fantastic noroc, legat de deschiderea și inocența care fac din unii copii, în contextul unei povești pe care o înțeleg, actori desăvârșiți. La fel cum se poate ca Quvenzhane (Qu și Ve sunt primele litere din numele părinților, Zhane înseamnă zână) chiar să fie atât de talentată. Cât de frumos ar fi?