În trei despre „Acasă la tata”

O discuție în trei - Karin, Paul și Bogdan - despre filmul Acasă la tata, de Andrei Cohn, care va avea premiera la HBO România sâmbătă, 23 ianuarie, la ora 20. Cu amendamentul că nu e un demers critic, pentru că toți trei sunt mai degrabă iubitori de cinema decât pricepuți la asta.

CONTEXT

Paul - Din punctul meu de vedere, filmul nu iese foarte mult în evidență față de alte filme în cheie realistă care s-au făcut la noi. Și deși e un exercițiu (zic eu) reușit, in the big picture e relativ minor.

Bogdan - Păi cu cine l-ai pune în găleată?

Paul - Cu Autoportretul unei fete cuminți. (Cu mențiunea că Acasă la tata e mai ambițios)

Bogdan - Ca să fim fair ar trebui să facem o găletușă mare - cu filme din realismul ăsta. Iar în ea o găletușă mai mică, cu filme făcute pe genunchi, independent. Și deja în găletușa mai mică e aproape campion.

Paul - Da, dar dacă nu ne limităm la anul ăsta, el nu aduce cine știe ce esteticii de tipul ăsta, care e tot mai folosită de la Puiu încoace. De-asta am zis că filmul e mai degrabă minor.

Bogdan - Nu știu Box cum e, ca finanțare, dar mie asta mi se pare o chestie interesantă. Am avut trei filme fără CNC - Acasă la tata, Lumea e a mea și Autoportretul unei fete cuminți - în top 10 filme pe 2015. Da, nu revoluționează cinema-ul, nici măcar românesc, dar stau în picioare bine. 

Karin - Ok, deci we agree că nu e o capodoperă, dar e un film ok. De ce stă în picioare?

[ERATĂ - Ne-am referit în mod eronat la film ca fiind produs independent. În realitate el a beneficiat de o finanțare (chiar dacă una mică) din partea CNC.]

SCENARIU

Bogdan - De la scenariu, că are vervă, și de la actori, că știu ce fac. Dar să începem cu scenariul - are ritm și are conținut, e chiar vioi. Adică stilistica asta realistă e așezată pe un text care nu e neapărat așa. E cu caterincă, cu poante, cu replici. Nu e Bucur plimbându-se pe un trotuar jumătate de oră (nu e o critică, subliniez o diferență). Alternează momente care sunt aproape de sketch cu unele realiste - prima la care care mă pot gândi este pseudo-futaiul. Are umor în absolut orice discuție. Și cu tata și despre faianța din baie și cu profesorul.

Paul - Textul e adaptat după o piesă de teatru și se simte asta. Dar regizorul reușește să strecoare destule momente care sunt cinema acolo.

Bogdan - Da, e foarte pregnantă vocea lui Brănescu în dialoguri.

Karin - Pseudo-futaiul e foarte mișto. Ai până atunci niște personaje ușor infantilizate, atât prin dialog cât și prin context, care dintr-odată nu se mai joacă de-a adulții. Vine scena aia de sex de adolescenți, stângace și aproape dureros de văzut.

Paul - Practic, în 24 de ore se tot duc straturi de pe personaje, până ajungi la their core, mulțumită (și) unor cantități generoase de alcool. Cam cum sunt și personajele din filmele lui Alexander Payne (Election, Sideways, Nebraska). E o dramaturgie foarte clasică, de altfel. Avem o reîntoarcere + timp care trece, în care ne dăm seama cum sunt personajele alea „de fapt”.

Karin - Umorul mi s-a părut mișto. Adică da, și cabotin pe alocuri, dar cam cât trebuie ca să te râzi un pic și să te destinzi. Cumva mi se pare că e genul ăla de umor pe care ți l-ai dori într-un context familial ca să fii mai relaxat. Glume de uncheși ș.a. included.

Paul - Spre deosebire de alte filme românești în care e băgat umor de genul (pt. culoare locală, pt. descrețit fruntea, etc), aici mi se pare că sună natural, deși e over-the-top în majoritatea timpului.

Bogdan - Da, e mai din personaje, deloc pus cu mâna.

Paul - Un lucru care îmi place la filmul ăsta e că lumea de la țară nu e deloc privită cu condescendență, mai degrabă cu candoare. Dar nici nu pică în extrema cealaltă, de a demoniza orașul.

Karin - Și umorul face mai ușoară tranziția pentru dezbrăcarea personajelor. Mă gândesc la momentul când dă Oprișor replica din bucătărie, despre Flora.

Bogdan - Asta e de apreciat și la text și la regie - că nu are judecăți de valoare. De fapt că își propune să nu aibă și se ține de asta.

Karin - Asta cu non judecata mi se pare cumva că îi dă un fir optimist. Adică nu e iar unul dintre filmele care să te copleșească, evident, nici subiectul nu e din zona aia, dar nici vesel nu e. Dar fiind curat și neutru, nu te lasă pe low la final.

REGIE

Bogdan - Eu aici încerc să mă desprind de informația că e făcut în 17 zile. Ceea ce face dintr-un regizor mai degrabă hingher decât vreun artist.

Paul - Nu știu cât e (și) meritul regizorului de a îndruma actorii, dar mi se pare că toți sunt ft bine dozați și nuanțați. Inclusiv Vasluianu, despre care ai zice că nu trebuie să joace prea multe, că el e practic beat tot timpul. Papadopol e și el ft bun, Ioana Flora e superbă etc.

Bogdan - Eu sunt fan Vasluianu. Nu l-am văzut vreodată făcând mai puțin decât bine. De la filme și teatru la reclame și caterinci la TV. În ce e distribuit e altă discuție, dar omul livrează.

Paul - Felul lu Cohn de a decupa, fără să țină cont de racorduri și sărituri peste ax are farmecul lui în anumite momente, dar e și obositor de multe ori.

Bogdan - Iese bine decupajul ăla în momentele cu multă informație, când te duci după energia din discuție. De exemplu la întâlnirea cu profesorul de la cârciumă. Sunt și momente când pare cam ciopârțeală. Dar iar nu știu dacă să o pun pe seama resurselor (timpul printre ele) sau pur și simplu a încercat niste chestii, uneori au ieșit și alteori nu.

Paul - Din câte am citit într-un interviu, cred că e o combinație dintre cele două. Overall, cadrele lungi, care sunt tăiate tot timpul cu elipsă (nu știu cum să formulez mai elegant acum) sunt ok pentru discuțiile alea lungi la masă.

Bogdan - Rohmer meets Dobrogea. (Haha.)

Karin - Dobrogea e frumoasă în filmul ăsta, că e cum e ea, seacă și umedă în același timp.

Paul - Revenind la candoarea cu care privește personajele și felul în care refuză să judece într-un fel sau altul, mi se pare că e în special meritul lui ca regizor și al actorilor. Pentru că, altfel, textul în sine e convențional și te poate predispune la chestii groase. Iar în final, când vorbește cu gagică-sa la telefon și îți dă pe tavă toată faza dintre ei doi, e cam ieftinache.

Karin - Dar am apreciat că vedem cimitirul din mașină și nu pe el îngenuncheat în fața mormântului matern.

Paul - Iar toate glumele alea proaste de șantier ar merita clasicizate.

Karin - Nu mai țin minte acum dar știu că vreo 2 aș fi vrut să mi le notez, să le introduc în vocabular.

Paul - Aia cu „ești singur sau ai venit cu remorca”.

Paul - Mai era aia cu „suge-o paula”, da e contextuală.

IMAGINE

Bogdan - Camera e foarte corectă. Nu o să ia Gopo la imagine, dar imaginea e foarte aproape de poveste.

Paul - E Andrei Butică, care știe ce tre să facă, că doar a lucrat cu Puiu.

Bogdan - Sunt câteva cadre foarte frumoase. Alea de copertă început-sfârșit, poate atât de frumoase că par din alt film.

Paul - Și alea din curtea lu tac-su.

Bogdan - Și prin film mai rămâne de vreo două ori camera să zacă într-o compoziție mișto.

Bogdan - Dar na, dacă regia e pe tripul observațional camera nu putea să fie altfel. Îmi plac mult scenele de seară, lumina din ele. Sunt ușor înecate, dar nu se pierde lizibilitatea.

Paul - Tocmai voiam să critic că sunt prea întunecate, dar m-am uitat la trailer și mi-am dat seama că se vedeau de căcat la Union.

Bogdan - E foarte din film lumina. Dimineața foarte curată, rece, à la URSS. Și pe măsură ce intrăm în film e din ce în ce mai murdară.

Paul - Gen când se băteau ăia eu nu vedeam absolut nimic.

Bogdan - Nu, nu. E foarte bine acolo. Acolo mi se pare perfect. Cum e aproape ascunsă în penumbră bătaia aia.

Paul - O fi fost. Că-mi plăcea că e lumină puțină și camera privește de departe, dar plm, nu vedeam nimic.

ACTORI

Bogdan - E simplu că e foarte bine. Eu am o ușoară crispare doar la Oprișor, dar nu la ce joacă, ci la decizia de casting. Că e super elegantă ea de la mama natură.

Karin - Oprișor mi se pare c-are o moacă prea complexă pentru ce rol are - dar nu aș vrea să sune condescendent. Nu prea se potrivește pentru rolul de țără, casnică, mulți plozi, nevastă de zilier bețiv.

Bogdan - Oricum ar fi îmbrăcată și orice ar juca e fix cenușăresa. Mă aștept oricând să se aplece peste masă să ia o farfurie și să îi iasă perlele de sub pulover.

Karin - Păi cumva eu am trăit scena din bucătărie în cheia asta, cu ea fiind lucidă, un pic distanțată, scoțând la iveală ce e de scos.

Bogdan - În rest no comment. Băieții bine, Flora bine.

CONCLUZII

Bogdan - Mă gândeam că da, nu e o capodoperă, dar eu aș vedea oricând mai multe filme din astea decât filme cu fete din New York agresate moral de culoarea frigiderului. Adică e și gargară și caterincă și se ajunge și la ceva miză. Mai vreau să văd filme de Cohn.

Paul - Și eu sunt fan filme românești de genul. Le-aș vedea pe post de seriale, zece pe săptămână.

Bogdan – A, și chapeau Mandragora. Din cele trei filme bune făcute fără CNC două - ăsta și Autoportretul - sunt făcute de ei.

Karin - I want to have children with Ioana Flora.

***
Acasă la tata
Regie: Andrei Cohn
Scenariu: Mimi Brănescu
Imagine: Andrei Butică
Montaj: Andrei Iancu
Distribuție: Alexandru Papadopol, Ioana Flora, Andi Vasluianu, Mirela Oprișor, Florin Zamfirescu, Natașa Raab, Sorin Cociș.
Distribuit de Mandragora.

Programarea filmului pe HBO România aici.

***
Dacă ți-a plăcut Acasă la tata ai putea să încerci și:

Five Easy Pieces (r: Bob Rafaelson)
Husbands (r: John Casavettes)
Le Rayon Vert (r: Eric Rohmer)
Our Sunhi (r: Hong Sang-soo)