Între film, modă şi branding: Bucharest Fashion Film Festival

Câte ceva despre voi și cum v-a venit ideea să faceți un festival de film de fashion

Ioana: Eu lucram de ceva timp la MUBI și mă gândeam să pornesc un proiect independent, într-un fel complementar experienței online, așa că m-am tot gândit la diferite forme de activare și nișe în care aș putea să fac ceva nou. Inițial mă gândeam la o direcție care să aibă în centru costumul.

Mădă: Eu terminasem o etapă în care lucrasem pentru o galerie de mobilier vintage și mă gândeam serios să mă mut înapoi în Londra, unde făcusem un master pe industrii creative. Ioana mi-a propus să facem un festival de film de fashion, pornind de la niște astfel de proiecții văzute la Londra. Ne plăcuse foarte tare publicul proiecțiilor, mixul de oameni care activau in fashion, film si advertising, lipsa lor de prejudecăți referitoare la alte bresle și disponibilitatea de a ieși din zona lor de confort în vederea unor noi colaborări. În mod normal sunt a design freak, dar de data asta m-am hotărât să profit de context și de ziua fatidică a rezoluțiilor de început de an și să fac ceva cu pasiunile de pe locurile doi și trei. Un an și jumătate mai tarziu, here we are, la prima ediție Bucharest Fashion Film Festival.

Cum v-ați repartizat task-urile și ce a fost cel mai greu până acum?

Mădă: N-avem cele mai bine definite fișe de post. La început, ne-am ocupat de foarte multe task-uri impreuna, ceea ce n-a fost foarte eficient timewise. Pe parcurs, ne-am dat seama la ce se pricepe mai bine fiecare: Ioana s-a ocupat mai mult de relația cu filmmakerii, pentru că avea deja experiența asta, iar eu m-am concentrat pe comunicare și research în toate formele lui (ocazie cu care am triplat volumul revistelor independente din dotare), care a fost și punctul de plecare pentru mesele rotunde. De câteva zile avem o echipă de voluntari super simpatici, pe care ne-am fi dorit să-i cunoaștem mai devreme. Partea cea mai fun a fost vizionarea și selecția filmelor. Cel mai greu a fost să ne decidem daca vrem să continuăm în momentul în care n-am obținut fondurile pe care ni le proiectasem. Dar au fost suficiente încurajări atât din partea oamenilor din industrie, cât și din partea prietenilor (hello, Iulia!) încât să make it work work twerk.

Cum ați făcut research-ul pentru festival și ce anume căutați la un film de fashion?

Ioana: Am pornit de la ideea unui mix între scurtmetraje, care ar atrage un public mai specializat, și lungmetraje, fie documentare despre lumea din spatele industriei modei, fie filme-cult care au moda ca fir roșu. În privința scurtmetrajelor, am început cu filmele premiate în celelalte festivaluri de profil în ultimii ani, după care am început să avem mici crush-uri regizorale (de exemplu Marie Schuller, care e regizoarea unuia dintre filmele noastre preferate din festival, Three Women Arrive) și să descoperim noi direcții. Am dat peste scurtmetraje foarte diferite sub categoria filmului de modă, de la filme narative la experimentale, de la comerciale, strict de prezentare, la filme de artă. Am încercat să păstrăm un echilibru în selecție, pentru o privire 360 asupra conceptului.

Mădă: O provocare a fost apoi modul în care se succed filmele: nu puteam alătura mai multe scurtmetraje cu voice-over sau cu structuri narative similare, pentru că nu ar fi fost puse bine în evidență. Iar în cazul filmelor de modă, pentru că e vorba de cele mai multe ori de filme de mood, cu accent pe imagine și cadre lungi, păstrarea unui echilibru al ritmului a mai constituit o problemă. Eu eram mai degrabă obisnuită cu lungmetrajele, în care am doua oră la dispoziție să empatizez cu personajele și să mă atașez de ele, iar aici se schimbă și contextul și personajele o dată la câteva minute. Cred că filmele de modă sunt niște capsule imagistice foarte concentrate și mi-a luat ceva timp să mă adaptez. Sper că mi-a crescut și capacitatea de empatie cu ocazia asta.

Ce filme găsim în festival?

Ioana: Dincolo de scurtmetraje, avem două direcții: documentare și filme-cult. În secțiunea de documentare am vrut să punem accentul pe aspectele behind the scenes, care să abordeze niște subiecte actuale, ca aproprierea culturală si rolul unor piese vestimentare într-un muzeu (în The First Monday in May) sau sustenabilitatea în cazul brandurilor producătoare de fast fashion (în Jungle Sisters).

Mădă: În filmele-cult, moda apare ca fir roșu, dar cred că ambele filme selectate pot fi citite și în cheia unui film de fashion. Who Are You, Polly Maggoo? este o satiră la adresa lumii modei din anii ‘60, în care personajele sunt modelate dupa persoane reale, Miss Maxwell (Grayson Hall) fiind inspirată de Diana Vreeland, redactorul-șef Harper’s Bazaar din acea perioadă. Deși este filmul de debut al lui William Klein, experiența acumulată în anii în care a fost fashion photographer la Vogue este foarte vizibilă în cadrele din acest film, multe dintre ele putând constitui fotografii de sine stătătoare. Ce ne-a placut la Who Are You, Polly Maggoo? e ironia cu care Klein descrie momente absurde, cum e și cel de la început: modelele defilează purtând foi de aluminiu îndoite in jurul corpurilor lor fusiforme, care fac aluzie la influentele space age specifice anilor ‘60. Filmul asta e o capsulă a timpului în care toate miturile vremii explodează în frânturi de obsesii și excese. Tot despre obsesii și excese e și The Bitter Tears of Petra von Kant (r. Reiner Werner Fassbinder), de data asta nu cu un background minimalist, ci pe fundalul unui mural după Poussin într-un budoir baroc. Cred că obsesia e o temă recurentă în multe dintre filmele selectate, inclusiv în scurtmetraje.

Ce scurtmetraje n-ar trebui să ratăm?

Mădă: Crush-urile mele în ce privește scurtmetrajele sunt la extreme. Mor după filmele care au ca personaje niște doamne octogenare who shake it but don’t break it, iii (r. Marie Sophie Bienke) si Silver Goddesses (r. Anna Radchenko), mai ales pe fundal arhitectural suprarealist à la De Chirico. Probabil pentru că emană optimism, un sentiment cu care mă întâlnesc destul de rar. Și am o slăbiciune pentru cele un pic dark, un pic sexy și un pic fantasy, cum sunt Through My Eyes(r: Melany) sau A Sentimental Journey (r: Norbert Schoerner)

Ioana: The Runs de Tracy Antonopolous & Gia Coppola - un Thelma and Louise în variantă modernă, cu pasteluri, rebeliune, benzinării în Mid West și rochii Gucci, eye candy & feel good vibes.

Ce se întâmplă la BFFF Talks:

- What is Fashion Film? e o discuție cu invitatul nostru special, Shelley Jones, video commissioner la NOWNESS, Barna Nemethi, Anton și Damian Groves despre cum se face un fashion film și despre echilibrul dintre estetic și comercial.

- The Business of Fashion: urmărim traseul unui produs de la schiță la magazin, încercând să detaliem diverse etape (producție, merchandising etc), să vedem cum se aplică acest critical path în contextul local și cum poate fi adaptat - asta pentru ca mulți designeri tineri ne-au spus că le lipsește knowledge-ul pe partea de business, iar informațiile pe care le pot găsi în manuale de marketing sau articole internaționale nu se aplică în plan local. Speakers: Vicki Nicola, Ioana Nicolescu, Veronica Zaharia, designer Parlor si Andrei Morariu si Bogdan Costea, fondatori Optimef.

- Despre diversitate în modă: Ne dorim să pornim de la momente din contextul internațional referitoare la diversitatea etnică și de vârstă în prezentări (Vivienne Westwood defilând la propriul show, includerea unor modele mai vârstnice în prezentările Dries Van Noten sau Simone Rocha, apariția Halimei Aden purtând un hijab la Yzeey) și să extindem discuția către teme precum reprezentarea femeii în media, cultura obiectificării acesteia sau impactul standardelor rigide de frumusețe asupra percepției consumatorilor. La discuție vor participa Valentina Iancu, curator MNAR și Raluca Roșu, blogger la dailytutliputli.com.

***

Bucharest Film Fashion Festival are loc între 12 și 14 mai la Cinemateca Eforie și la The Institute. Mai multe detalii despre filme și program aici.