Jurnal de Berlinale (II)

Lectură de vacanță în mijloacele de transport: How to Think More about Sex – Alain de Botton
Coloană sonoră dintr-un film: Prelude to the Afternoon of a Faun - Claude Debussy

O jurnalistă nemțoaică cu pierce la baza nasului, la coada imensă pentru conferința de presă la The Monuments Men: Mă rog, mie nu prea-mi pasă. Adică na, e George, dar sincer mi se cam rupe, m-a trimis șeful aici. Plus c-am avut o noapte lungă, și noaptea asta va fi la fel de lungă.
Interlocutoarea ei: Mda. Eu dac-aș fi terorist, aș da o bombă la un festival din ăsta de film. Îți dai seama? 4.000 de oameni, plus celebrități, ka-paw! Și când te gândești că pe noi nu ne lasă cu o sticlă de apă în avion, când aici ar fi atât de simplu să…

Coada la conferința de presă e de la primul etaj până la intrarea în Hotelul Hyatt. Afară, la colțul de stradă pe unde intră și ies vedetele de la conferințele de presă în Audi-uri cu geamuri fumurii, puzderie de gagici urlă „Georgeeee” (n.r Clooney).

O jurnalistă tupeistă la conferința de presă American Hustle: Domnule Bale, nu pot să nu observ că personajele dvs. au mereu personalități duble, mă gândesc la Batman, American Psycho și chiar și-n American Hustle. Ce vă atrage la personajele astea schizofrenice?
C.B, c-un zâmbet domol, plăcut condescendent: Schizofrenii aud voci, au halucinații, e o boală mentală. E o confuzie în termeni. Cred că vreți să faceți referire de fapt la dualitate. Ori fiecare om are cel puțin două personalități, deci nu cred c-am făcut vreo mare alegere.

3 filme noi

At Home, r. Athanasios Karanikolas

„Suntem om sau suntem câine” ar trebui să fie tagline-ul acestui film grecesc. Sau „femei privind marea ca-n tabloul Femeie la geam în Figueres al lui Dalí”.

Povestea este a lentei degradări a unui om, iar filmul o spune placid, ca un film românesc. Nadja este de mai bine de 10 ani femeia din casă a unei familii bogate, unde e considerată parte din familie și are acces full time la intimitatea ei. Asta până în ziua când o lasă genunchii și ghicim că e simptomul unei boli neuronale destul de grave. Din momentul ăla, va trebui să plece repede, pentru că un om bolnav în casă nu e feng shui. Dată afară din casă, înlocuită cu o menajeră „de împrumut”, Nadja nu transpiră furie și nu se manifestă în vreun fel, nici pe măsură ce sănătatea i se degradează. Se-ntoarce în schimb, ca un câine, pentru o ultimă oară, acasă. Filmul e lent, apăsător, și merită.

BONUS FRIVOL: Fiica Nadjei, interpretată de Nefeli Kouri, care interpretează la rândul ei o melodie grecească emoționantă.

Afternoon of a Faun, r. Nancy Buirski 

Tanny era înaltă și osoasă, nu ca alte balerine. La 14 ani, Balanchine o găsește pe holul școlii lui de balet, cu brațele încrucișate ferm: Why are you not in class?/ Kicked-out! scuipă mini-balerina. 

Balanchine rămâne cu ochii pe ea, o transformă în muză și mai târziu în nevastă. La un pas de glorie, la 27 de ani, spirituala, tupeista, senzuala Tanny face poliomielită în timpul turneului în Europa. Scapă de boală, dar mușchii picioarelor ei își pierd memoria. Oricât va spera Balanchine s-o vindece, făcând exerciții cu ea, convins c-o va retrimite pe scenă, Tanny nu va mai merge niciodată. Dar asta nu-i va știrbi din șarm. 

Evocată fiind în film intimitatea și prietenia de-o viață cu alt mare coregraf, Jerome Robbins, un spectator comentează la sfârșit că Robbins era gay și nu-nțelege de ce în film nu e menționat asta și de ce se sugerează c-ar fi fost o opțiune amoroasă pentru Tanny. Regizoarea răspunde: În afară de fragmentele din scrisori din film, Robbins i-a scris și multe mult mai pasionale lui Tanny. Tot ce pot spune este că-n viață lucrurile nu sunt așa de simple.

Ar putea să fie doar un documentar melancolic despre o balerină frumoasă și talentată, c-o personalitate puternică și un destin tragic. Dar nici în filmul ăsta lucrurile nu sunt așa simple.

BONUS FRIVOL: Tanny, Tanny, Tanny. Care la viața ei a scris și cărți (!), printre care Mourka – The Autobiography of a Cat.

52 Tuesdays, r. Sophie Hyde

Un film de debut, numai cu actori debutanți, filmat în fiecare zi de marți a unui an, ca-n titlu.

Billie are vreo 16 ani și e genul de fată cuminte, deșteaptă, puțin complexată, care-și idolatrizează mama. Până când aceasta, Jane, îi spune că vrea să devină bărbat, și-și dă un an pentru asta. Timp în care Billie să stea cu tatăl ei și să nu se vadă decât marțea, de la 16 la 22, pentru ca Jane să se poată ocupa pe îndelete de noul James. În primele săptămâni, Billie își potrivește ceasul după orele cu mama ei la care nu întârzie niciun minut. Asta până când îi cunoaște pe Jasmin & Josh, care nu sunt un cuplu, deși îi stârnesc perfect fanteziile de voyeur. Încep să se vadă toți trei marțea de la 22 la miezul nopții, și hei, un adevăr sau provocare leads to (an)other. Încet-încet bucuria întâlnirilor de marți cu mama ia diferite nuanțe, care duc până la furie. Un film plin de vână, foarte fresh și candid.

Pe aplicația my52Tuesdays Tilda (Tilly) vă pune întrebări, ca-n film când e în spatele camerei de filmat.

BONUS FRIVOL: Tilda Cobham-Hervey după ce i se trezește sexualitatea, Imogen Archer de la prima apariție.

Un film vechi* 

Afară ai zis că ești fotograf. / Da, așa am zis afară. / M-ai acostat în plină stradă ! / E primăvară.
Baal/Fassbinder e urât și slinos, dar are vorba dulce și îi sare țandăra repede, ceea ce-l face irezistibil pentru gagici, și nu numai. Gagicile ar face totul ca el să nu le părăsească, aleargă pe tocuri după el prin pietriș și se prosternează la picioarele lui. Baal e însă Baal, un suflet liber, damnat și alcoolic. Un film experimental și rock’n’roll suficient de obscur și de poetic cât să fie cult. Into the light with the beast!

BONUS FRIVOL: Atmosfera grea de beție și de sex din jurul lui Baal oriunde s-ar duce.

*Baal, r. Volker Schlöndorff, 1970, cu Rainer Werner Fassbinder în rolul principal.

Citește și Jurnal de Berlinale (I)