La Târgu Mureş îi raiul pe pământ

„Ne aflăm în depresiunea colinară a Transilvaniei. De asta şi suntem aşa ciudaţi.”, îmi răspunde o târgmureşeancă-voluntară pe Caravană, când întreb ce-i cu trecerile astea bruşte de temperatură de la zi la noapte. Urmează să dea bacul în câteva zile, dar nu-i bai. Nu se întâmplă prea des să ajungă un eveniment cultural fain la ei în oraş, de când nu se mai organizează Peninsula. Mira ştie tot oraşul, se ştiu toţi între ei ca la sat şi cât m-a plimbat pe străzile cochete, cu arhitectură a la Paris şi Amsterdam, îi oprea pe toţi cunoscuţii să le spună că a poposit Caravana Metropolis la ei în oraş şi că au ce face în weekend dacă se duc la Teatrul de vară (cunoscut între grupurile de elevi doar drept locul unde se organizează ceremoniile de absolvire).

Teatrul de vară din Târgu Mureş, altă minunăţie. O oază verde ascunsă bine în centrul oraşului, un edificiu sub formă de amfiteatru descoperit, care a scăpat de soarta altor asemenea teatre din ţară lăsate în paragină, un ecran imens, un proiector încă funcţionabil, dar care nu mai rulează filme şi un proiecţionist care se ocupă şi de grădină. Domnul Istvan Csergezan pune flori şi îngrijeşte copacii bătrâni, care de acum au luat forma curbată a scenei, ca-ntr-o poză panoramică. În curtea vecinului e de fapt Universitatea de Artă Teatrală, iar mai la vale e cinematograful Arta, singurul din oraş. Seară de seară, m-am infiltrat printre spectatori să văd şi eu cum se simte, care-i treaba cu cinema-ul în aer liber. La munte eşti aproape de stele. Ai vedere la stele front row. În fiecare seară, toţi din echipă ne îndreptam spre hotel cu o bucurie imensă în suflet, după ce interacţionam cu atâtea priviri luminoase care ieşeau de la film. Împreună am dat viaţă unui loc care uitase pentru ce a fost ridicat. Filme în aer liber, tată. Filme vechi, filme de cinematecă, Pe aripile vântului, BD în alertă, ce vrea domnu Istvan, proiecţionistul, pe care l-am ambiţionat să proiecteze din nou filmele pe care s-a pus praful. Domnul Istvan are ambii copii mutaţi în Germania, unde le e mult mai bine, iar într-o seară mi-a povestit cum se umpleau odată toate scaunele teatrului. Inainte de meseria de proiecţionist, a lucrat în fabrica de electrocasnice din Târgu Mureş, unde făcea casetofoane.

Condiţiile sunt excelente, iar bătrânul teatru parcă se bucură şi el când e invadat de atâta lume tânără ca în vremurile bune. A fost primul an în care Caravana Metropolis a vizitat Târgu Mureşul, iar în 4 zile de proiecţii ne-am adunat 3500 de suflete şi deja numărăm zilele până la următoarea caravană.

Când credeam că oraşul ne-a oferit tot ce avea de oferit, am plecat în ultima seară, după film, la grădina J’ai Bistrot unde ne-am distrat cu Oana Creţu, Ana şi sora ei, Liviu Ardeleanu aka Liv barmanul şi Vlad la muzică.

E raiul pe pământ la Târgu Mureș. Nu mai sunt homesick, nu mi-e dor de Bucureşti, mi-e dor de Târgu Mureş, de voluntari şi de vinul de Panciu băut pe str. Piaţa Trandafirilor la terasa deschisă non-stop. Scriu asta de la Braşov, al doilea oraş pe care-l vizitează caravana Metropolis - Cinema în aer liber.