Mici secrete despre Olimpia Melinte

Clasica întrebare de început: când ai tatonat prima oară cu actoria și cum s-a dezvoltat această pasiune până la admiterea la facultate?

E greu de spus, pentru că mereu mi-am dorit să fac asta. De mică la întrebarea: „Ce vrei să te faci când ai să fii mare?” răspundeam clar, fără să stau pe gânduri „Actriță!”. Teatrul l-am descoperit din grădiniță și mă fascina tot ce se întâmpla acolo, eram un copil curios și voiam să știu cine sunt oamenii ăia și cum au ajuns acolo, pe scenă, ce trebuie să fac să ajung și eu? Și dacă asta mi-am dorit, asta am făcut, sunt destul de încăpățânată și nu renunț cu ușurință. Chiar dacă au fost tot felul de piedici pe parcurs, nu mi-am pierdut speranța.

Ai doar 26 de ani și o experiență cinematografică destul de consistentă. Cum abordezi un casting acum, și în ce fel a evoluat atitudinea ta de acum față de prima probă?

Am învățat că la un casting trebuie să fii cât mai relaxat cu putință și cu textul învățat. Sunt două elemente esențiale. Apoi îți mai trebuie un pic de intuiție, noroc și încredere. Pentru mine un casting nu e altceva decât o întâlnire cu un personaj, îmi plac imprevizibilul unei audiții și emoțiile dinainte. Dacă la început sufeream pentru fiecare șut în fund, azi am învățat că-i chiar un pas înainte, pe cuvânt!

Cum îți place să lucrezi, în film și/sau în teatru? Ai spune că ești mai degrabă intuitivă sau analitică? 

În perioada asta balanța se înclină mai mult în favoarea filmului, n-am renunțat la teatru și nici n-aș vrea, dar sunt într-o perioadă în care mă simt mai conectată la lumea filmului. Sunt intuitivă și prea puțin analitică.

Ce te hrănește ca artist? De unde îți iei puterea și inspirația?

Literatura, muzica și familia sunt sursele mele de confort. De acolo extrag tot ce pot. De la nepoții mei, de la părinții mei, e o aventură frumoasă să-ți retrăiești mereu copilăria alături de-ai tăi.

Să vorbim idealist un pic. Fără să ții seama de repere spațiale sau temporale, ce/ cu cine/ la cine ți-ar plăcea să joci?

Ce întrebare frumoasă! O ecranizare a romanului Idiotul în regia lui Polanski, cu Anthony Hopkins. Sau Maestrul și Margareta în regia fraților Coen cu Liam Neeson, Dustin Hoffman și Tilda Swinton. Pe Tarantino, Kubrick (poate în altă lume), Pedro Almodovar îi las să-și aleagă scenariul și actorii, dar să îi aibă în vedere și pe: Kate Winslet, Meryl Streep, Christoph Waltz sau Isabelle Huppert. Și – culmea! – lista ar putea continua.

Ai – ca să nu spun modele – actori cu care empatizezi foarte tare la nivel de alegeri estetice?

Meryl Streep, Isabelle Huppert, Audrey Hepburn, Tilda Swinton sunt actrițele care îmi plac foarte mult și care mi-au lăsat amprente după fiecare film al lor, fiecare mă fascinează într-un mod distinct. Feminitate, talent, o forță interioară care pare a fi din altă lume, dar peste toate astea cred că e vorba și de multă muncă.

Cum te raportezi la religie? Și în ce măsură este pentru tine actoria o împlinire spirituală?

Credința e importantă pentru mine, am fost mereu apropiată și fascinată de religie. Dar mă simt foarte mică, încă, simt că am trăit prea puțin ca să ajung la împlinirea spirituală, sunt încă plină de necunoscut. Nu i-am descoperit încă liniștea. Da, e adevărat că fac ce-mi place și asta-mi aduce împlinire, dar mai e drum până la ce cred eu că ține de spirit și credință.

Și ca încheiere, hai să ne distrăm puțin cu chestionarul de la Inside the Actor's Studio, via Bernard Pivot:

a. Care este cuvântul tău preferat?
Liniște.

b. Care e cuvântul pe care nu-l suporți?
Hogeag.

c. Ce îți face plăcere în mod deosebit?
Să plutesc pe apă. Adică să fac pluta.

d. Ce îți displace cel mai mult?
Să vorbesc la telefon.

e. Care e înjurătura preferată?
Futu-i!

f. Ce sunet îți place?
Șuieratul vântului.

g. Ce sunet îți displace?
Țipetele.

h. Ce altă profesie ți-ar plăcea să practici?
Pictura.

i. Ce profestie nu ai practica nici în ruptul capului?
O meserie care m-ar ține într-un birou cu acte, calculatoare.

j. Dacă Raiul există, ce ai dori să-ți spună Dumnezeu la Poartă?
Mult ți-a mai luat până-ai ajuns!