Mizerii (1) - Zombie Nation

Tocmai ce au ieșit din pământ. Sunt murdare, dar imaculate în același timp. N-au nicio urmă de pământ pe ele, franjurile fustițelor li se mișcă lălâi în toate direcțiile iar privirile lor sunt mai docile decât ale unor căprioare melancolice. Au o tonă de tuș în jurul ochilor, arată ca niște suricate cu probleme mentale, dar noi știm ce sunt de fapt. Știm că au fost ucise și îngropate în deșert. Știm că sunt fetele zombie întoarse din morți pentru a se răzbuna. Își caută criminalul. Sunt în proximitatea unui camionagiu ratat care, când le vede, reacționează cum ar reacționa oricare cetățean cu un minim de bun simț: începe să se masturbeze în timp ce le vede apropiindu-se. Cut to: flash-back cu un tip gras şi chel întins pe o masă și bătut cu cruzime peste curul gol.

De la anumite filme efectiv îți sângerează gingiile, oricât de bine te-ai fi spălat pe dinți. Te fac să plângi şi, ca un drog, îți distorsionează realitatea, percepțiile despre cinematografie și despre viață în general. Zombie Nation este o capodoperă în acest sens. Ulli Lommel, regizorul de origine germană care a colaborat și cu Andy Warhol în tinerețile sale (căci sunt convins că a avut mai multe), este probabil mare fan Ed Wood și vrea să îi calce pe urme, să uimească o lume întreagă prin nulitatea filmelor lui aproape indie, cu bugete aroape inexistente, cu actori care uneori uită că sunt pe un platou de filmare.

Trebuie să îți curgă o fărâmă de geniu prin vene ca să scrii un asemenea scenariu. Pe scurt, un polițist care are o pasiune criminală, și anume de a ucide femeile pe care le oprește în trafic, se lovește de inevitabil: victimele lui se întorc din morți și îl vânează. Aceste zombie-ițe realizate impecabil: mult make-up negru în jurul ochilor... şi cam atât. Nici măcar un ruj mai de doamne-ajută sau o zgărietură în colțul gurii. Zombie-ițele au dorințe umane, râd, dansează, li se sugerează de către un grup de vrăjtoare africane să mănânce un cheesburger, iar atunci când nu conduc mașini sau sunt melancolice, mănâncă limbi sau penisuri false, smulse de la camionagii ratați labagii. Există și un personaj pozitiv, un erou al poveștii, salvatorul omenirii, un polițist anost cu o soție deloc credibilă. La începutul filmului află că nevastă-sa e însărcinată. 20 de minute mai târziu, același erou apare într-o scenă de Fight-Club, nu știm de ce, mai aleatorie ca barbutul, în care se ia la pumni cu un adversar considerabil mai mare decât el. Cu toate că pumnii sar în stânga și-n dreapta, dar niciodată la țintă, ambele personaje par destul de afectate de aerul care le lovește constant bărbiile. Cert este că undeva pe la mijlocul filmului eroul nostru dispare subit din poveste, dar apar zombie-ițele și oricum uiți că a existat vreodată vreun alt personaj. Uiți că a existat ceva, vreodată, oriunde în univers.

O mare parte din Zombie Nation este filmat într-un singur decor – un depozit mare care îndeplinește mai multe funcții: este sediul poliției, apartamentul eroului, spațiul unde sunt sechestrate sărmanele fete. Tot din zona „stai, deci cum?” apare la un moment dat un nene într-un scaun cu rotile care întreabă obsesiv ”Is it safe?”. Sigur el are un rol important în toată povestea. Sau puștiul care apare din când în când și se uită tâmp la un personaj dubios care îl mustră, nu am reținut de ce. Pare că habar n-are ce caută acolo, că e pe un platou de filmare, nimeni nu i-a zis că trebuie să joace un rol, ca toți actorii. Nu că ar apărea vreunul în acest film. Ca dovadă, una dintre prăzile polițistului susține că ar fi din România, dar noi știm că nu e, din felul în care zice „pizda la mumă-ta!” Nice to meet you, Budapest!

Zombie Nation ar putea avea mare succes. Coperta este atrăgătoare, chiar dacă nu are nicio legătură cu conținutul filmului și, probabil, a costat mai mult decât toată producția lui. Dacă se vor vinde 3 DVD-uri, probabil filmul va avea profit 300%. E anti-școală, un must-see. Dar... IS IT SAFE? IS IT SAFE? IS IT SAFE? IS IT SAFE?