Cel mai șocant și înfricoșător lucru la House of The Dead este bugetul: 12.000.000$. Probabil cei mai prost cheltuiți 12.000.000$ din istoria filmului. Cu banii ăștia până și construirea unei jumătăți de cupolă pentru Catedrala Mântuirii Neamului ar fi fost mai justificată. Uwe Boll, însă, și-a făcut deja un nume pentru calitatea îndoielnică a filmelor sale, și de câte ori scoate o nouă producție, publicul știe că a apărut un nou candidat pentru cel mai prost film al anului. House of The Dead este inspirat din jocul arcade cu același nume (regizorul are un fetiș - adaptări proaste după jocuri video cel puțin la fel de proaste).
Foarte pe scurt, câțiva tineri de bani gata, deduc eu din fărâma de scenariu existentă, ajung pe o insulă unde se transformă subit în experți în arte marțiale și cei mai buni pistolari, pentru a se lua la trântă cu o duzină de zombie mitocani. Vocea naratorului ne spune de la bun început că toți prietenii lui vor muri în acest film. Și astfel s-a dus dracu tot suspansul din primul minut. Acțiunea (adică hack and slash-ul de zombie) se întâmplă în pădure și într-o cabană care e de 100 de ori mai mare decât pare din exterior.
Pe lângă gloata de puști treziți peste noapte actori, există și un actor adevărat, care îl interpretează pe căpitanul bețiv, pe numele său Captain Kirk, de unde deducem că scenaristul are un umor fin și rar înâlnit. Este vorba despre Jürgen Prochnow, cunoscut pentru rolul din Das Boot, care probabil a fost obligat cu pistolul la tâmplă să joace în House of The Dead. Își dă seama și el de valoarea scenariului, și asta se vede în interpretarea personajului, fără niciun fel de chef sau implicare.
Regizorul apelează din când în când la diverse efecte pentru a accentua tensiunea improbabilă: folosirea unor cadre circulare360 stop-motion în jurul personajelor, à la Matrix, inserarea de cadre din jocul original (care a apărut acum mai bine de 10 ani), cut-scene-urile de genul „Game-Over” aproape de fiecare dată când moare un personaj, toate astea te fac să îți dorești să te fi uitat la Titanic pe repeat, timp de 24 de ore, și să îți fi plăcut... de fiecare dată un pic mai mult.
În loc de încheiere, un schimb de replici care m-a luminat întru totul:
Rudy: „You created it all so you could become immortal. Why?"
Castillo: „To live forever!"
___
Citește mai mult din seria Mizerii.