Nopţi, frisoane şi orgasme la Lună Plină

Mai rar senzație atât de înfiorătoare ca aia pe care o ai când ești în buricul Biertanului (a se citi: piața principală, a se citi: singura piață, aia din mijlocul sătucului) și e patru dimineața, ești matrafoxat bine, poate plouă un pic, în firicele subțiri și străpungătoare, ești singur cuc pentru că te-a abandonat toată lumea și vrei să-ți croiești drum către locul în care ești cazat (fie cort, fie pensiune, fie gazdă). Senzația asta care te copleșește și îți chircește coloana de groază vine din simplul fapt că Biertanul, pe parcursul festivalului Lună Plină, pare a avea sub el un rău primordial, un fel de teroare lovecraftiană care abia așteaptă să-i prăduiască pe cei neștiutori, pe cei slabi, pe cei machiți. Pare că sub sătucul ăsta, când e noaptea mai neagră și mai friguroasă, colcăie tentacule de smoală ce jinduiesc la sânge de outsider și care abia așteaptă să-ți sfârtece cele mai intime orificii și să-ți toarne-n trupul decorticat cine știe ce lichide primordiale și clocotinde. E un loc propice pentru niscaiva orgie în cinstea lui Cthulhu sau Shub-Niggurath, iar actul de a străbate potecile și străduțele în creierii nopții se lasă cu puls crescut, paranoia apăsătoare și obloane care parcă se deschid încetișor în urma ta, obloane în spatele cărora te privesc ochi hrăpăreți. Încă nu am auzit de vreun turist care să fi dispărut în mijlocul nopții pe timpul festivalului Lună Plină, dar speranța e încă acolo. Încă sper că într-un moment al nopții, mult după crepuscul, se vor revărsa creaturi drăcești din biserică și că toți vom fi pângăriți de demențele nocturne. But maybe that´s just me.

Pe timpul zilei vibe-ul e la fel de excelent, doar că diametral opus. Te bucuri de groază în alt fel, e căldurică, ai oameni prieteni-de-pahar și prieteni-de-filme lângă tine, băuturică, țigări, mâncare divină de la țară (Doamne, au oamenii ăștia niște brânzeturi de ai orgasme-n cerul gurii de parcă însuși Dumnezeu ar face dragoste cu limba ta!), mai multă băuturică, țigări fără număr, discobar prins în anii ’90 cu tot cu muzică eurodance sexy și ai și filme horror că doar de-aia e festival de filme horror și fantasy și nu festival de filme de artă din Burkina Faso. Când se lasă seara și se termină ultimele filme, băuturile se mută la terasa Țăruș unde se învârt spectatorii pe varii muzici cu paharele-n mână și frigul delicios în oase.

Și cam tot așa e de cinci ani încoace, încă de la prima ediție a festivalului Lună Plină din sătucul ăsta miraculos numit Biertan care-i pe lângă Sibiu și Mediaș. Și încă de la prima ediție atmosfera e constant terifiantă, oameni-s mișto, iar filmele la fel. Adică, nu prea poți da rateuri cu filme ca Rocky Horror Picture Show (a.k.a. cel mai bun film de pe planeta noastră, dar și de pe planeta Transsexual) care e, practic, unul dintre simbolurile constante ale festivalului, fiind midnight movie-ul proiectat cu evlavie în fiecare an sau cu premierele de pe plaiurile neaoșe Sensoria (lecție cinematografică despre paranoia), Mi Gran Noche (de covârșitor de spaniolul Álex de la Iglesia) sau cele șapte scurtmetraje care tratează subiecte care mai de care mai diverse: concupiscența adolescenților catolici (Ermida), lipsa de somn (românescul Somnul lui Richi), folclorul slav (Leshy) sau cum-să-te-autosatisfaci-în-avionul-în-picaj (Mayday). Plus aniversarea de 30 de ani a filmului cu David Bowie și a sa excrescență frontală din zona inghinală și etern sublima Jennifer Connelly. Adică Labyrinth, care va avea proiecție celebratorie.

***
Mai multe detalii despre programul de anul ăsta găsiți aici.
Cum a fost acum 2 ani și un mini-ghid de supraviețuire, aici.