Not Another Autistic Movie

Normal Autistic Film, care prezintă poveștile a 5 copii diagnosticați cu autism, începe cu portretul lui Lukas - un puști energic și cinefil, care în timpul liber filmează filme de gen, visându-se Tarantino. Regizorul Miroslav Janek s-a apucat de filme cam tot pe la vârsta lui. „Tatăl meu era fotograf amator și aveam prin casă o cameră de filmat pe 8mm, cu care am crescut. El m-a învățat cum să o folosesc și cumva, am rămas cu pasiunea asta”. În adolescență a făcut tot felul de scurtmetraje experimentale, un prim film la 14 ani, „o poveste non-lineară și foarte poetică despre iarnă, natură, chestii din astea”, iar la 26, după ce a picat de trei ori la școala de film din Cehoslovacia, a plecat în Germania și apoi în State, la Minneapolis. „După ce am emigrat în State, mi-am pierdut drive-ul creativ și am făcut mai mult montaj sau am lucrat ca director de imagine. Aveam deja 40 de ani când dintr-o pură întâmplare, un prieten mi-a propus un proiect de film documentar, cu bani de la Televiziunea Cehă. După ce l-am făcut, mi s-a pus eticheta de documentarist și am început să primesc din ce în ce mai multe proiecte și așa am prins gustul. E o coincidență amuzantă. Nu am avut niciodată o înclinație spre asta sau vreun plan.”

Așa cum nu a căutat vreodată să facă documentare, Janek nu și-a căutat niciodată subiectele, s-a băgat în ce i s-a părut interesant pe moment. Așa a fost și cu Normal Autistic Film. Producătorul filmului i-a prezentat ideea și l-a pus în legătură cu Michal Roskanuk, care are la rândul lui Asperger și e consultant pentru familii care au copii cu autism. Acesta i-a prezentat mai multe persoane cu sindromul Asperger, iar nu întâmplător, regizorul a ales să lucreze cu copii și adolescenți. Mai făcuse asta în două filme înainte: în The Unseen, lucrase cu copii orbi pasionați de fotografie iar pentru Cha-Chi-Pe, i-a învățat să filmeze pe copiii dintr-un orfelinat. Deși nu-și caută subiectele, își recunoaște un soft spot pentru universul celor mai tineri dintre noi.

În afară de Lukas, în film îi mai urmărim pe Denis, prototipul artistului adolescent care cântă la pian și descoperă lucruri noi la fiecare nouă lectură din „Micul Prinț”, pe Hamid și Marjam - frate și soră - el pasionat de cosmos, ea de zâne, văzuți cu atât mai speciali în comunitatea din care fac parte pentru că au origini sudaneze și pe Majda, care a fost diagnosticată târziu cu autism, iar acum, la 17 ani, vede lumea în culori sumbre. Janek a petrecut doi ani cu ei, călătorind în orașele din care proveneau și de multe ori, într-o zi întreagă de filmare nu filma decât foarte puțin. Important era să petreacă timp cu ei, să fie acolo. „La început, habar n-aveam ce o să se aleagă de acest film. Eram destul de sceptic, de fiecare dată când mă duceam să filmez nu știam ce urmează. Știam doar că voi fi acolo. După 6 luni, timpul chiar a avut o influență, pentru că s-a creat o relație aparte între noi, iar copiii erau mult mai deschiși. Abia în a doua parte a filmărilor am început să mă gândesc că ar putea ieși un film care chiar să-mi placă. Mi-am dat seama că uneori, fără să fiu conștient de asta, mi-au oferit posibilități pe care eu le-am luat. Nu prin a veni la mine să-mi spună «hai să filmăm asta sau cealaltă», dar prin activitatea pe care o alegeau să facă în ziua în care eu eram acolo. Am luat-o ca pe o ofertă, o inspirație, un fel de stimulant pentru mine, a fost un soi de colaborare invizibilă.” Colaborarea continuă și acum, după ce filmările s-au încheiat și Normal Autistic Film își urmează traseul festivalier: „De obicei, după ce termin un film, există o perioadă de timp în care țin legătura cu oamenii pe care i-am filmat, dar treptat, fiecare merge pe drumul lui. Cu copiii ăștia a fost însă ceva diferit, se pare că avem o nevoie specială de a ne mai vedea, așa că inventăm tot felul de pretexte pentru întâlniri.”

Secvențele își schimbă stilistica în funcție de personajul pe care îl observă, fără a avea însă pretenția de a le decripta misterul. Montajul este realizat de Tonička Janková, soția lui Janek, cu care acesta a colaborat la majoritatea filmelor sale și cu care are lungi discuții înainte de montajul propriu-zis. Janek își notează după fiecare filmare exact ce a filmat, astfel că uneori îi iese o carte stufoasă, dar nu se implică în montaj decât atunci când amândoi își dau seama ce doresc și au un rough cut. „E un proces foarte îndelungat să «găsești» un film, să descoperi despre ce e vorba de fapt în el, dar din momentul în care ne dăm seama, mă implic și eu în montaj”. 

Deși nu a terminat până acum o școală de film, Miroslav Janek predă documentar la FAMU, unde fusese respins în tinerețe. Nu are „sfaturi-minune” pe care să le dea studenților săi, dar a descoperit un mic crez personal: „Pentru mine, cel mai important când faci un film nu este să filmezi. Filmez foarte puțin, dar petrec timp cu oamenii cât de mult pot, mă integrez, apoi filmez doar puțin. Shooting is not to shoot.”

***
Normal Autistic Film a fost prezentat în cadrul One World Romania, unde a câștigat premiul ediției a 10-a.