Only Lovers Left Alive: Adam şi Eva

Țin să menționez din capul locului că nu cred că Only Lovers Left Alive este un film despre vampiri, că dacă ar fi, nu s-ar mai povesti de către Jim Jarmusch. Dar revin imediat la partea asta.

Inițial, Adam și Eve (una dintre multele referințe cu nomenclaturi), un cuplu de vampiri căsătoriți din vremuri imemoriale (știm doar că a treia căsătorie a avut loc în secolul 19), sunt la câteva mii de kilometri distanță unul de celălalt. Ea e în Tanger, Maroc, într-o casă înțesată de cărți în mai toate limbile Pământului, pe care le și cunoaște, și își petrece timpul cu Christopher Marlowe (acel Marlowe, da), și el vampir. Adam e în Detroit și trăiește o viață de sihastru, dar un sihastru urban-cool: compune o muzică psihedelică, pe care o livrează unui public de care se ascunde, singura lui legătură efectivă cu exteriorul fiind Ian, un tânăr pe care îl plătește exorbitant pentru serviciile sale. La inițiativa Evei, cei doi se reîntâlnesc în Detroit; împărtășesc depotrivă bucuriile unui cuplu tânăr și împunsăturile dintr-un mariaj pătruns de rutină, plusate de apariția Avei, sora Evei, care reușește să provoace suficiente pagube într-un timp foarte scurt.

În rest, din punct de vedere narativ, mare lucru nu se întâmplă în film, dar prezența acestor personaje este suficientă pentru a-l susține. Ceea ce mă trimite la ideea de la care am pornit: Jarmusch abordează filmul de gen, respectiv cu vampiri, dintr-o perspectivă auteuristă. Adică, în linii extrem de mari, aplică acestui gen de film un set propriu de coduri. Da, vampirii săi se hrănesc tot cu sânge și fug de lumina zilei, dar par să fie înainte de toate artiști care suferă pentru și din cauza societății în care trăiesc. Însă dincolo de acest high concept al culturii occidentale autodistructive, miza filmului rămâne la personaje. Adam și Eve sunt reprezentați ca fiind niște ființe sofisticate și înalt-cultivate, aproape pe cale de dispariție, deoarece sângele uman – al zombie-ilor, așa cum ne numesc ei pe noi – a devenit prea toxic pentru a putea fi consumat, iar singurele surse din care își iau hrana sunt nedăunătoare (direct de la medici), dar ilicite (medici corupți). Efectul pe care sângele curat îl are asupra lor duce cu gândul la o dependență de droguri – nu numai că din reacțiile lor Adam și Eve par să aibă un trip, dar felul în care sunt redate imaginile, prin tot ansamblul de mișcări de cameră și muzică, sugerează același lucru. Ceea ce până la urmă se potrivește foarte bine cu imaginea lor de artiști, de outsideri, care știu denumirile în latină ale tuturor plantelor și, în contextul supranaturalului în care plutesc, știu în ce an a fost făcută o chitară doar atingând-o sau prevăd într-o anumită măsură viitorul. Lentoarea pe care o au în gesturi este transmisă întregului film, care îți lasă senzația de reverie nocturnă, mai ales pentru că și Adam și Eve înclină mai degrabă înspre a vorbi, decât înspre a acționa. Lenevesc, joacă șah și aproape că ating paritatea cuvinte scoase pe gură – referințe culturale. Discută despre vechi prieteni (Byron), în timp ce alte cunoștințe îi privesc din spatele ramelor agățate pe pereți (Kafka, Keaton, Poe); singurele lor ieșiri din casă sunt printr-un Detroit dezolant, redus de către contemporani la fabrici părăsite și teatre lăsate să cadă. Și totuși, prin viziunea lui Jarmusch, conform căreia forma nu sufocă conținutul, ci îl subliniază, și declinul unui oraș poate să fie frumos, mai ales când trece și pe strada pe care a copilărit Jack White.

Only Lovers Left Alive în cinematografe.