Pasărea agorafobică, ciudatul exclus şi omul de rând

Marc Solomon | 04 Iun 2013

3 scurtmetraje din Noaptea Lungă A Filmelor Scurte 5 - 8 iunie, Turbohalle, ora 20:00 - 6 ore de scurtmetraje premiate din ultimul an.

Fear Of Flying (2013)
Regizor: Conor Finnegan
 
Scurtmetrajul de debut al lui Conor Finnegan este o animație despre Dougal, o pasăre sărită de pe fix, căreia îi este frică să zboare, dar trebuie să meargă spre sud - mai mult pentru că îi place de o altă pasăre pe nume Lucy, decât că vine iarna.
 
Animația filmului va crea mai mult ca sigur o oarecare nostalgie printre cunoscătorii de animație, pentru că seamnănă destul de mult cu cea din filmele cu Wallace și Gromit, doar că un pic mai bine.
 
La fel ca Six Shooter (2006) și Noreen (2010), Fear Of Flying este o comedie minunată cu un umor trademark absurd irlandez, care se axează pe trăsăturile umane ale păsărilor din film, dar mai ales ale lui Dougal (nesiguranță, paranoie, un temperament moody, o formă ușoară de agorafobie). 
 
4 stele din 5
 
Edmond Was A Donkey (2012)
Regizor: Franck Dion
 
Edmond este un angajat excelent, dar care nu vorbește aproape cu nimeni și este concentrat 100% pe muncă. Are o soție cu care întreține relații sexuale deseori și pe care o iubește mult, iar sentimentul este reciproc. Într-o zi, colegii săi îi fac o glumă și-i pun pe cap o pălărie de măgar făcută din hârtie. Edmond nu observă decât atunci când se vede în oglinda din baie. De atunci Edmond se simte special. Simte că el este un măgar și că măgarul este cel mai maiestuos animal de pe pământ. Nu îi mai pasă de ceilalți, atâta timp cât are pălăria pe cap este fericit.
 
Filmul se petrece într-un univers banal și gri, cu oameni prinși în rutină care merg cocoșați cu fețe triste spre locul de muncă în umbra blocurilor gigante. Un univers pustiu sufeltește, în care orice rază de lumină este foarte rară. Dar Edmond o găsește și chiar dacă această rază îl conduce spre propria-i pierzanie, este îmbucurător pentru spectator.
 
Deși soarta lui Edmond este previzibilă (tot filmul este povestit din perspectiva a altor oameni, lucru enervant din cauza vocii acestora), filmul este emoționant pentru că reușește să te facă să-l înțelegi pe omul acesta neînțeles de cei din jurul său și  să te atașezi de el încât să vrei să fi fost acolo ca să îl ajuți. Vor curge lacrimi.
 
4 stele din 5
 
The Mass Of Men (2012)
Regizor: Gabriel Gauchet
 
După ultra-violentul  Efecto Domino (2010) proiectat în competiția festivalului de la Clermont Ferrand, Gabriel Gauchet a câștigat la Locarno cu The Mass Of Men (2012), un scurtmetraj despre Richard, un bărbat șomer de 55 de ani care întârzie 3 minute la o întâlnire cu ajutorul lui, Kate, dintr-un centru de locuri de muncă. Din cauza întârzierii, Kate este nevoită conform regulamentului centrului să îl sancționeze pe loc pe Richard, și oprește ajutorul lui social oferit de centru timp de două săptămâni. 
 
Chiar dacă The Mass Of Men este violent, spre deosebire de scurtmetrajul anterior al regizorului aici violența este mult mai justificată, deși răbufnirea oamenilor de rând este tema ambelor filme. Iar aici Gauchet nu mizează total pe violență ci și pe actori, cu diferite subtilități și bucăți de dialog încins între cei doi protagoniști. În celălalt film, de pildă, scena în care 4 bărbați mexicani îi pun organele genitale unui alt bărbat într-o menghină era interminabilă și fără sens.
 
În final, filmul lui Gauchet este la fel de acid în comentariul lui social precum Haneke în cele mai bune filme ale sale și la fel de violent precum Sam Peckinpah în Straw Dogs (1971). O corcitură cinematografică de care îți este drag, dar atât de realistă încât induce și un sentiment foarte puternic de frică.
 
5 stele din 5
 
 ***
Cronici Scurte pentru Filme Scurte este un proiect ShortsUP + SUB25
Pentru o extraporție de scurtmetraje mergi la Noaptea Lungă a Filmelor Scurte, pe 8 iunie la Turbohalle. 
Pin It email