Perversitate vătuită marca Bertolucci

Jacopo Olmo Antinori a împlinit 16 ani pe 28 august. E un puștan cu o privire psihopată, care amintește de Malcolm McDowell. În film el e Lorenzo, adolescentul introvertit tipic, 14 ani, obrajii mâncați de coșuri, care urăște lumea și e refractar la afecțiune și interacțiune umană, cel puțin în aparență. Zeflemitor-plictisit cu psihoterapeutul, indiferent cu colegii de clasă, provocator-agresiv cu mama lui (Sonia Bergamasco, milfa anului), singura persoană cu pare să se simtă cât de cât ok e bunica, internată într-un spital (sau sanatoriu), cu puține șanse de a mai supraviețui mult. Ca s-o enerveze pe maică-sa care se bucura că pare entuziasmat de o tabără de ski cu clasa, ia banii pentru călătorie, își cumpără un acvariu cu o colonie de furnici, toate mizeriile de mâncare pentru o săptămână și se instalează în subsolul luxuos al casei în care locuiește.

Toate bune și frumoase până năvălește peste el tăvălugul de Olivia (Tea Falco, fotografă și mai nou actriță), sora vitregă pe care n-a mai văzut-o de ceva vreme, pentru că relația ei cu ai lui nu e grozavă. Olivia are douăzeci și ceva de ani, e carnală, rebelă și spumoasă, și vede în conviețuirea cu frățiorul șansa perfectă pentru a se lăsa de heroină. Lăsatul de heroină se lasă însă cu mulți draci, gânduri negre, plânsete, amenințări și vomă. Iritat în primă instanță de intrusă, Lorenzo începe să găsească plăcere în noul lui rol de înger salvator, mai ales că soră-sa nu pare proastă și nici nu-l dădăcește; și mai are și buzele alea.

Apropierea dintre cei doi se face delicat, pe nesimțite, ca patul pe care Lorenzo îl trage discret după câteva zile lângă canapeaua surorii lui, pentru a dormi aproape de ea. Discuțiile dintre ei sunt din ce în ce mai calde, iar nevoile li se întâlnesc, pentru că ea e genul de nevrotică care-și dorește mereu să fie salvată, iar el are naivitatea de a crede c-o poate face.

Filmul aduce mult cu The Dreamers, de la imagine, la tema cu auto-sechestrul în casă, și inclusiv la anumite scene cu senzație de déjà-vu. Avem și în Io e te o poză furată și ascunsă, scene cu privit în oglindă, și, de data asta, cu semi-nuditate în baie, iar cea mai frumoasă scenă a filmului, în care Olivia dansează lent pe Ragazzo Solo, Ragazza Sola, adaptare italienească după Space Oddity a lui Bowie, sub ochii fascinați ai fratelui, aduce cu striptease-ul de odinioară al lui Isabelle (Eva Green) pe La mer a lui Charles Trenet. Aceeași scenă trimite cu gândul și la filmul canadian C.R.A.Z.Y, în care personajul principal, un adolecent gay în descoperire de sine, ascultă Space Oddity trântit pe spate în pat și fumând un cui, într-o transă similară celei pe care i-o dă lui Lorenzo lățit pe canapea dansul surorii lui pe aceeași linie melodică.

Un film în care din păcate, spre deosebire de The Dreamers, perversitatea e vătuită, dar te lasă la final c-o poftă fizică de Tea Falco.

P.S: Întrebat de The Hollywood Reporter dacă îi place să joace cu actori tineri, Bertolucci a răspuns: „Ăștia doi au fost foarte fresh, și nu aveau niciun fel de experiență ca actori. Nu apucaseră să deprindă greșelile actoriei. În momentul în care au avut camera de filmat în fața lor, au devenit actori.”

Filmul rulează la Studio, Elvira Popescu, NCRR și pe la câteva malluri.