Prinţii-s de cacao

Prinţul, Snow White and the Seven Dwarfs (1937) 

Atunci când mușcă din măr, știi că urmează ceva dramatic. Prințul parcă a dispărut în neant, dar cumva intuiești că va reveni. It has to end happily, nu? Măgarul de el în mod evident apare, dar se lasă mult așteptat. Ca prima dată, când a auzit-o cântând la fântână, e tot pe un cal alb, demn și impunător. (Mereu e aşa. Ele în zdrențe și nearanjate, ei bucățele rupte din rai.) Acum nu-i mai poate face serenade la geam pentru că o crede moartă, dar tot cântând vine. O pupă și gata: se alege cu-o nevastă. Viaţă de prinţ.

Cocalarul de Ken, Toy Story 3 (2010)

Mereu ai impresia că le știi pe toate. Te îmbraci întotdeauna mult prea sumar și încerci să-ți scoți în evidență mușchii făcuți la sală. Ai cele mai penibile subiecte de conversație, toate se învârt în jurul a ceea ce ai, cât ești de frumos sau ce haine mirobolante ai. Și stai, locuiești în Ken’s Dream House, cum puteam să uit. Ai o cameră întreagă doar pentru haine? Cu lift exterior, bineînțeles, și ești printre cei trei bengoși ai jucăriilor, un prinţ. O întâlnești pe Barbie și evident că îi declari iubirea în secunda doi. Încerci s-o cucerești cu obiecte, că doar nu toți au așa o casă, atâtea rochii și să nu mai vorbim despre papuceii de cleștar. Dar ea realizează ce învârți şi pici de prost în fața tuturor.

A trecut atâta timp de când nu m-am mai jucat cu tine și cu Barbie, dar când am văzut filmul cu soră-mea acum trei ani mi-a urcat tensiunea. Toată copilăria mea am încercat să mă mint că ești un tip mai ok, chiar dacă super inflexibil. De abia aflasem și eu cum vin copiii și încercam să distrug un pic monotonia dintre tine și Barbie. Dar nu reușeam din cauza ta. Ea mereu își îndoia picioarele în cel mai kinky mod, iar tu distrugeai toată distracția. M-ai amăgit atâta timp, dar gata. Te urăsc, Ken. [Ioana B.]

Prințul Cornelius, Thumbelina (1994)

Degețica e adorată de toate animalele din fermă; are părul roșcat, până la fund, și probabil cele mai subțiri glezne desenate vreodată. Dar fiind atât de minusculă și prin urmare, ușor de răpit, se trezește ruptă din paradisul fermei în care cânta și făcea piruete mai ceva ca Albă ca Zăpada, și obligată să se căsătorească cu un broscoi.

Totul bine și frumos, până când recapitulăm și ne dăm seama că alesul inimii Degețicăi este acest Prinț Cornelius. Care în primul rând are părul de un oranj spălăcit şi aripi sclipicioase de zână pițipoancă, și în al doilea, nu călătorește șarmant pe un cal alb nechezător-fermecător, ci pe un bondar gras și enervant de spontan. Dacă Degețica ar fi fost un pic mai masculină, nimeni n-ar fi avut vreo problemă ca Prințul Cornelius să fie androgin. Dar Degețica e cea mai mimoză dintre mimoze, și încă de la începutul filmului simți nevoia cvasi-sadică să apară un prinț musculos și curajos care să o ia puțin peste picior (în felul lui sexy, desigur) şi s-o scoată din inocenţa constantă care o face să intre în toate belelele posibile.

Dar în loc de musculosul salvator, avem un tânăr cu sexualitate incertă care arată şi se poartă ca fratele ei geamăn (mai nereușit).

Exemplu de dulcegărie tipică Cornelius:
Degețica: And then..we'll live happily ever after!
El: Oh, much, much longer...

Howl, Howl's Moving Castle (2004)

Sophie ar trebui să câștige premiul I, cu coroniță, pentru cel mai asumat blestem și cea mai civilizată relație cu vrăjitoarea în culpă. Și pe lângă premiu și coroniță, ar merita un prinț pe măsură. Care să o răzbune, să o apere de alte posibile magii (în care tot el o bagă, oricum) și să construiască un castel umblător admirabil. În schimb, primește un prinț bipolar, blestemat și el, care abia așteaptă o ocazie să se victimizeze și să se ascundă într-un tunel întunecat, ca să se ghemuiască într-o mantră depresivă, până când îl aude cineva și îi spune cât de minunat e și cât de mare nevoie are lumea de el.

Nu că Howl n-ar fi frumos (ba chiar narcisist*), citit, sau talentat în vrăjitorii. Dar el e eroul, deci ar trebui să o lase pe prințesă undeva departe de locul în care poartă el bătăliile, ca să se poată văita și îngrijora ca orice prințesă. Însă Howl nici nu se gândește de două ori și face schimb de roluri cu Sophie, lăsându-se în grija ei.

Să zicem însă că e pe jumătate iertat, pentru că se mai bate din când în când cu ăia răi, și până la urmă datorită lui scapă Sophie de blestem. Dar mai ales vocea îl salvează, pentru că e dublat de Christian Bale (oh).

*când i se înnegrește părul fost bălai pentru că Sophie a făcut curat în baie și a încurcat sticlele de șampon, plânge și se tăvălește pe jos spunând „Ce rost are să trăiești dacă nu ești frumos”.

Prințul Derek, seria The Swan Princess (1994, 1997, 1998)

O adaptare animată după baletul lui Tchaikovsky sună cel puțin foarte cool. Iar după ce vezi că pe prințesă o cheamă Odette și că are părul de trei ori mai strălucitor și voluminos decât toate prințesele Disney la un loc chiar și când doarme, devine must-see.

Dar când începe filmul se năpustesc asupra ta valuri și valuri duhnitoare de dezamăgire&dispreț. Pentru că surpriză, prințul e lame din nou. În loc de păr blond orbitor sau negru impunător, are o nuanță penală de castaniu șters, care se potrivește la fix cu coafura castron. Are cea mai enervantă mamă din lume, Regina Uberta, care n-are păr, ci un fel de pernă gri în trei straturi. Și ca să se facă de cacao până la capăt, nici nu își dă seama în ziua nunții că Odette pe care o ține de mână nu e cea adevărată, ci o vrăjitorie de-a lui Rothbart. Rothbart care apropo, chiar dacă e personajul negativ și are o chelie înconjurată de smocuri roșcate, e mult mai tare decât Derek. Poate ajută şi râsul de psycho și vocea gâjâită de bărbat trecut prin multe, dar pe lângă asta, pare că are o idee pe ce planetă se află și ce vrea de la viață (și de la Odette), în comparație cu Derek care știe doar să cânte și să-i spună că e frumoasă.

De-a lungul filmului, în timp ce Odette se chinuie să rupă blestemul aruncat asupra ei de către Rothbart cel sexy, Prințul Derek o arde aiurea prin grădina din spatele castelului, ca atunci când era mic și nu trebuia să salveze nicio prințesă, ci doar să se joace sub rochia Ubertei.

Și măcar dacă ar fi fost frumos – dar are aceeași față colțuroasă și ochi miopi ca toți prinții. [Teona G.]

Prince Charming, Cinderella (1950)

După ce o vede de la distanţă, după ce o priveşte lung si i se pare cea mai frumoasă femeie, după ce străpunge mulţimea ca să ajungă la ea, după ce dansează numai cu ea toată noaptea, o pierde. Rămâne cu un pantof amintire, şi pentru că deşi e un basm, zânele bune nu apar pentru oricine, nici măcar pentru un prinţ, trebuie să găsească o soluţie. Şi uite aşa, face tam-tam în tot regatul că, vezi Doamne, a pornit în căutarea ei. Şi nu oricum, ci cu pantoful. Oh, da, tu, fată din regat, mică la picior şi probabil scundă, de ţi se potriveşte acest pantof, prinţesă vei ajunge şi nevastă mie. Prinţul dixit. Isterie. Se mai scotea dacă avea Prosopagnosia şi nu recunoştea feţe. Aşa, e încă un prinţ animat care are nevoie de permisiune de la tata să se însoare şi probează femeile cu mâinile Marelui Duce.

Enter Justin Bieber: Dear princess, Dear darling promise I will be your prince charming / I know that you want the perfect wedding, you deserve a storybook ending / You deserve the best, baby, oh yeah yeah. [Gabriela P.]

Prinţul Eric, The Little Mermaid (1989)

Ești un bou. Probabil te-a plăcut pentru că te jucai frumos cu câinele, altfel nu-mi explic. Era evident că nu meriți atenție de când ai căzut în apă ca prostul, după ce te-ai agitat un pic pe punte la prima furtună. Poate și mai aiurea decât faptul că n-ai recunoscut-o înțolită într-un cearceaf pe plajă a fost întâlnirea voastră romantică cu barca, la care n-ai fost capabil să o săruți. Putea să sară pe tine să-ți bage limba-n gură, dar când singura conversație pe care ai știut s-o faci a fost „tare aș vrea să știu cum te cheamă” cred că i s-a luat și de asta. Convenționalule. Cum să nu-ți placă fata care se piaptănă cu o furculiță și face toate moacele alea adorabile la tine? Pentru că e mută? În locul ei după ce-mi revenea vocea îți băgam un dă-te-n și îmi luam coada înapoi. [Karin B.]