Şase peşti mari (jurnalul video al Anei Sofi Malmqvist)

Proiectul de debut de lungmetraj al lui Ștefan Constantinescu, Viking Line Story, a fost selecționat în cadrul celei de a 10-a ediții a workshop-ului Cinelink care face parte din festivalul de film de la Sarajevo (16-24 august).

6 Pești Mari spune povestea Anei și a lui Andreas, doi artiști suedezi care au venit la București. Ana nu e prea sigură că vor fi plătiți, dar Andreas pare destul de sigur pe el. Într-o zi, cineva bate la ușă căutându-l pe Matei, proprietarul casei în care stau Andreas și Ana și prieten cu ei. Omul îi lasă lui Andreas o pungă în care se află 6 pești. Ana îi pune în congelator și vrea să-i filmeze cum mor, dar Andreas vrea să-i elibereze.

Tot filmul este văzut din perspectiva unei camere cu care Ana documentează evenimentele arătate în film. Totul arată superb, chiar dacă mare parte din film se petrece într-un apartment alb și gol; cameramanul Alexandru Timoșca are un ochi făcut special pentru simplitate și lumină difuză, cum se poate vedea și în scurtmetrajul precedent al lui Constantinescu, filmat tot de Timoșca, Family Dinner (2012). Viziunea nu e străină de formația inițială regizorului, aceea de pictor.

6 Pești Mari pare să fie un film banal despre doi străini care vin în România pentru că nu se mai descurcă în țara natală, dar de fapt e un film despre condiția artistului și până la urmă a omului străin într-o țară care nu e a sa, frustrările care implică această mutare și deziluziile care apar între timp. Ana și Andreas cred că e fascinant să filmeze cum se zbat peștii în congelator, iar pentru public e fascinant să-i vadă pe cei doi cum se zbat în propriul lor congelator. (Marc Solomon)

To cut or not to cut the crap

O etichetă de Timișoreana lipită pe un calendar comun agățat de perete și un stencil subțire, roșu, „Ponta = Plagiat”, pe geamul de la balcon, reluat pe un flyer, sunt primele indicii că fata blondă din prima imagine și băiatul cu ciuf portocaliu care trebăluiește pe parchet sunt undeva în România, deși vorbesc suedeză. În apartamentul alb și gol, câteva obiecte doar, un scaun, o masă, multe cartoane, și tuburi de vopsea, bleu și portocaliu deschis, ca ochii, respectiv ciuful protagonistului, ca vârfurile cozilor crapilor pe care-i primesc cadou pe nepusă masă, vii.

Crap!, și de aici începe să se deterioreze încet-încet armonia aparentă a cuplului. Tentativele inițiale de a omorî peștii nu apar pe cameră, pentru că se petrec în spatele ușilor, de la baie sau de la congelator. Situația, deși e una banală, de cotidian, se transformă într-o situație limită pentru cuplu. Dilema dacă să omorâm sau nu animalele domestice apare și-n Domestic, implicând o găină și un iepure, doar că rezolvările de acolo, deși violente, nu au repercusiuni.

Traficul din București nu e propice speranței că peștii își vor putea dobândi viața și libertatea, așa cum nu e nici Delta Văcărești. În odiseea de eliberare a peștilor (spre Belciugatele), filmată în întregime de ea, societatea românească e iar punctată pe alocuri, în apariția celor doi polițiști (frații Ifrim) care îi amendează degeaba și-i cară și lui un pumn (care nu apare pe cameră), sau în minciuna prietenului Matei la care stau că rezervorul e plin de benzină, care îi lasă cu mașina pe un drum aiurea.

Happy end-ul este doar al peștilor, privirea lui înspre ea nu mai e aceeași ca la început, iar comunicarea dintre ei pare, cel puțin pentru moment, întreruptă. (Karin Budrugeac)

4.5/5 stele