Spaime şi scârbe la Anim'est (2): Creepy Animation Night

Și publicul psihopat Anim'est a fost de acord, pentru că la Creepy Animation Night s-a stat și pe jos printre picioare, iar la Trashbin mulți s-au cărat la pauză. Sau poate că doar au fost un pic prea stânjeniți.

Ora 11 se apropie. Cu monstrul oboselii trăgând deja de umeri, ajung la Patria. Berile cumpărate de la magazinul de lângă sunt ascunse mișelește în ghiozdan, și aşteptăm să intrăm. Evident că în hol trebuie să existe tipul care sperie pe cineva în glumă, doar că victimă colaterală pică fiinţa din dreapta mea, care sare ca arsă. Iniţierea a fost făcută.

Intrăm în sală unde șoc, e full. Instant îmi pare rău că n-au fost tot atâția oameni să se bucure de vocea domnului Helmerhorst (Morgan Freeman reloaded, cum am mai zis). Singurele locuri decente pe care reuşim să le găsim sunt în ultimul rând. Măcar așa o să trăim experienţa completă, cu oameni random care trec prin spate în cele mai inoportune momente. Ora 11. Apar pe ecran spotul festivalului și reclamele, deja devenite clasice, la care mereu se găsesc câteva persoane care să râdă deși în antepenultima zi de festival e aproape inevitabil să nu știi cioacele pe dinafară. Se stinge lumina. Cine are ce să apuce de mână e safe, cine nu, probabil o să ajungă să zdrăngăne pungile de popcorn și sucurile nevrotic. Pentru că noaptea începe în forță.

**

În primele 20 de secunde din Grotesque Photo Booth au fost mai multe pornoșaguri decât în tot Trashbin-ul. E un fel de colaj de părți intime care aduce a imaginile ambientale din Winamp care se mulează pe melodii, dacă ar fi descris la rece. Dar de fapt, tot ce vezi sunt guri care ies din ochi care ies din țâțe care ies din funduri care ies din tot felul de alte membre, din ce în ce mai vagi. Pe la jumate nici nu mai încerci să înțelegi ce răsare din ce, pentru că e atât de multă piele care pompează pe ecran în diferite viteze, că mai bine doar te bucuri de colaj și le dai coate colegilor ca să le arăți că înțelegi cât de sexy e tot ce se întâmplă.

La Ravadeuse

O bătrână gravidă se hâțână pe un balansoar şi coase. Dintr-odată, îşi bagă o foarfecă în burtă, se taie, şi pe jos cad doi copii siamezi. După care îi taie şi pe ei, ca să îi despartă. Dar pentru că legătura dintre cei doi frați e un pic mai puternică decât ar fi vrut mama lor, cheamă un specialist care le construieşte două mâini artificiale din metal ca să îi împiedice să se mai unească. Siamezii proaspăt reparați sunt trimiși la culcare și bâtrâna se duce și ea în pat, dar nu singură. În timp ce specialistul și el destul de în vârstă tresare din când în când deasupra ei, frații se ascund sub podea, își rup brațele de fier și încep să se coasă, ca să fie din nou împreună. Dimineața următoare, bătrâna îi găsește morți, împăienjeniți în ața care le răsare din față și din umeri, așa că lăcrimează un pic și îl roagă pe specialist să îi îngroape.

Vor dem Spiegel

O tipă goală și cheală se privește în oglindă, cu un vibe de Travis Bickle. Mestecă sictirită o gumă roz și face un balon care ia forma capului ei și începe să vorbească. În timp ce balonul-cap se plânge și zice ce viață incredibil de tristă are etc., fata goală scoate un pistol și își împușcă balonul din gură, cu sictir. Apoi râde isteric în fața oglinzii, și ne dăm seama că s-a sinucis.

PS: Dacă obișnuiești să faci baloane de gumă sau să te uiți în oglindă, n-o să mai ai chef de niciuna dintre ele după ce vezi filmul ăsta.

The Night of the Loving Dead

Un fel de Romeo și Julieta zombificat, Montague fiind oamenii vii iar Capulet cei morți. Un scurtmetraj plin de umor făcut de o regizoare blondă și firavă care s-a scuzat înainte de proiecții că s-ar putea ca tragicomedia ei animată să-i ofenseze pe unii. Dar în timpul filmului interesul pentru blondă a crescut, pentru că era intrigant că un personaj care doarme înconjurat de dildouri de toate mărimile (plus o umbrelă folosită în același scop) poate să iasă dintr-un cap atât de diafan.

E Valentine's Day, și un Romeo mai deșălat care trăiește cu mama lui vitregă nimfomană se duce în cimitir să lase un buchet de flori pe mormântul fostei lui iubite, în timp ce îi șoptește că încă e virgin. Ea se trezește din morți instantaneu, deodată cu toți colegii de pământ, și începe haosul. Ea vrea să îl dezvirgineze chiar acolo, în timp ce scheleții aplaudă și salivează, dar îi cad mereu ochii pe jos și i se ivesc viermi în orbite - iar el deși o iubește, e un pic reținut. După multe tentative ale iubitei moarte, cei doi ajung acasă la el, în curte, unde încearcă să aibă o discuție serioasă. Dar mama vitregă nimfomană iese cu o lopată și vrea să o omoare pe Julieta. Romeo se aruncă eroic în fața ei, și încasează el lovitura în stomac. Moare pe loc și devine zombie, își scoate inima din piept, și i-o dă ei cadou. Ea chicotește, o aruncă undeva prin grădină, și îi sare în brațe.

Sangre de unicornio

Doi ursuleţi de pluş vânează unicorni, pentru că sângele lor e considerat o delicatesă. Unul dintre ei poartă un eye-patch și e într-o condiţie jalnică, iar celălalt e ursulețul perfect – suplu, fărmăcos, ochi mari și albaștri, și fundă de exact aceeași culoare. În timpul vânătorii aflăm printr-un flashback că ursulețul fără ochi și l-a pierdut din vina unui unicorn, și că cel cu fundă l-a salvat și pansat, devenindu-i un fel de mentor.

Când apar unicornii alergând prin pădure, ursulețul-mentor trage cu săgeata în cel mare și i-l lasă pe junior celui cu eye-patch. Însă nu e în stare să tragă și îl lase să scape, iar unicornul junior, neștiind ce să facă, sare de pe o stâncă și moare. În timp ce mentorul se uită spre pietrele din prăpastie mirându-se cât de nebuni sunt unicornii și îl ceartă pe celălalt că a lăsat să se irosească atâta sânge prețios, e împins și el și se zdrobește în aceleași pietre. Ursulețul ucigaș își dă jos eye-patchul, close-up pe orbita lui însângerată. S-a transformat în om.

Morphette

Grafica este geamănă cu cea din Sims și alte jocuri foarte realiste în care personajele arată înfricoșător de umane. Tablouri faimoase din anii 1800-1900 care au ca subiect principal feminitatea reușesc să devină printre cele mai înfricoșătoare imagini de la Anim'est. Personajele se mișcă robotic și nu par să aibă nici cea mai vagă emoție, iar când apare o femeie-Sims goală pușcă îți amintești de cum te simțeai un pic prost dar și un pic entuziasmat când îi puneai pe simși să try for baby în timp ce din pat ieșeau petale de trandafiri. Maimuțe cu dinții negri rânjesc mângâind bebelușe cu părul blond și cârlionțat și vrăbii la costum, cu o uitătură fixă, se ivesc printre dansatoarele cu privire impasibilă și corp înspăimântător de perfect. Morphette căștigă premiul de cel mai bântuitor scurtmetraj pentru că, într-un fel, nu e de groază, și tocmai de-aia te bagă în sperieți.

**

La pauză, oamenii se înghesuie în fața cinematografului și discută entuziasmați despre „ursulețul ăla de pluș care masacra păpușile Barbie”. Îmi verific spatele de câteva ori pe minut, până când devine reflex și nici nu-mi dau seama pe moment cât de paranoic poți să devii de la niște desene animate cu mult sânge și muzică tensionată. Dacă la începutul serii făceam mișto de tipele care urlă la orice monstru care intră brusc în cadru, acum nici nu mai puteam să mă uit în oglindă. Pentru că mă vedeam fără păr în cap, cu o gumă roz în gură, și umflând un balon care mă convinge să mă împușc, cum v-am zis. 

Alex Pintică are 17 ani, face parte din trupa de teatru Brainstorming și vrea să dea la regie film.