Super, queer and proud în liceu

Anul acesta, Super organizează pentru prima oară o proiecție dedicată comunității LGBTQ. Și tot anul acesta (parte din) echipa Super a fost și pentru prima oară, împreună, la Pride. În contextul în care Coaliția pentru familie strânge semnături împotriva familiilor LGBTQ, suntem în pericol ca homofobia să crească. Și evident că nu doar adulții care vor să-și întemeieze familii ar fi afectați – adolescenții queer sunt și vor fi marginalizați. Ar fi necesar ca adolescenților din România să li se vorbească corect și informat despre comunitate, dar suntem departe de a fi acolo. Așa că vrem ca, măcar prin proiecții, să deschidem discuția printre liceeni a ceea ce înseamnă de fapt să fii queer.

Să fii gay, lesbiană, bi sau trans în liceu e și așa greu - de la luptele interne cu propria identitate la posibilele batjocuri ale colegilor. Iar profesorii cu siguranță nu o fac să fie mai ușor, și e simplu de observat doar ascultând poveștile câtorva prieteni ai festivalului. Un profesor de fizică, la oră, a spus că a văzut un cuplu gay într-un muzeu din Olanda, ținându-se de mână, și l-a scârbit. Lui C., un prieten al festivalului, i s-a întâmplat să-i spună o profesoară că „homosexualii sunt separați de lumea reală”, iar diriginta lui din liceu dă share constant la postările Coaliției pentru familie pe Facebook. Lui A., intern la Super, profesoara de biologie i-a spus că „homosexualii ar trebui să lucreze la ghișeu la metrou, unde nu îi vede nimeni”. I., internă la Super, ne-a spus cum profesorii ei de religie se uită la oamenii gay cu milă sau scârbă, și îi consideră bolnavi; iar mie, Luca, profesorul de religie mi-a spus râzând că e un păcat ca doi băieți să se țină de mână, dar dacă se țin două fete, e drăguț.

Profesorii vorbesc despre persoanele queer fără să le asculte. Au opinii puternice și crează opinii, dar opiniile astea ar trebui create după ce asculți vocile persoanelor queer, după ce vezi ce înseamnă de fapt, nu din auzite. Super LGBTQ are cinci protagonișt care ne arată cam cum e să fii queer și tânăr:

- un vârcolac gay, care trece prin procesul de coming out față de părinți, într-o Românie semi-fantastică, dar câteodată mult prea reală (Mamă, tată, trebuie să vă spun ceva, România, 2016)

- un băiat musulman gay din Indonezia, prins într-o căsătorie aranjată (Pria, Indonezia / SUA, 2015)

- un copil genderqueer crescut de mame lesbiene, cu viața sa într-o americă rurală și conservatoare (Pink Boy, SUA, 2015)

- o fată afro-americană lesbiană, care se confruntă cu prejudecățile legate de sexualitatea ei, ce vin în special din comunitatea de oameni de culoare (Veracity, SUA, 2015)

- și, în final, un băiat gay care e ajutat de fratele lui să-și descopere sexualitatea, pe fundalul a unor meciuri importante de fotbal (Sunday Morning Coming Down, Marea Britanie, 2016).

Proiecția arată diversitatea din cadrul comunității – intersecționalitatea a fost unul dintre focusurile procesului de selecție al filmelor, fiindcă comunitatea LGBTQ e mai mult decât băieți gay albi, frumoși sărutându-se. Mai mult, filmele de anul ăsta de la Super LGBTQ spun că da, e important că personajele astea sunt queer, dar arată și că sunt mult mai mult de atât: le arată personalitățile care nu se găsesc în spatele poveștilor degradante sau stereotipice pe care le auzim prin licee. Iar într-un viitor ideal credem că o proiecție LGBTQ nici nu ar trebui să fie necesară, sperăm ca filmele astea să nu aibă nevoie de atenție specială sau de o proiecție separată, ci să reprezinte pur și simplu o altă tematică din festival.

Proiecția de scurtmetraje Super LGBTQ se întâmplă duminică (28 mai), de la 18:00, la Cinema Elvira Popescu.