Tea Falco, „aproape adult, cu o minte de copil”

„Sunt o observatoare, dar îmi place și să vorbesc. Îmi place să fotografiez și să gândesc lumea și viața ca și cum totul ar fi poezie.”

Într-un club, o să o găsești dansând pe Asaf Avidan – One day / Reckoning Song (Wankelmut Remix). Dacă vrei să-i atragi atenția, încearcă să-i oferi un pahar de vodkă poloneză Zubrowka, e preferata ei. De acolo ar putea începe discuția.

FILM

Cum și unde te-a găsit Bertolucci?

Am fost la casting ca toate celelalte actrițe. Am o agenție de vreo doi ani, care m-a trimis la castingul ăsta. După care i-am zis lui Bernardo că fac fotografii și că scriu și poezie. A vrut să citească și să le vadă, iar la câteva zile după ce-am avut mai multe întâlniri, m-a ales. Și într-o zi de repetiții pentru filmare mi-a zis „Știi Tea, poate vreau să pun pozele tale în film”. Și le-a pus.

Dacă ar fi să descrii experiența ta de actriță în Io e te printr-o singură senzație/emoție, care ar fi și de ce?

Empatie. Bertolucci e o persoană foarte empatică și sensibilă. A intrat în sufletul meu și l-a scos afară cel mai bine.

Care e pentru tine diferența principală dintre teatru și film, te simți mai confortabil pe scenă sau în spatele camerei? (n.r Tea Falco a jucat în câteva spectacole de teatru, Io e te e primul ei film)

Cred că sunt două lucruri total diferite. Cinema-ul e cu totul și cu totul alt limbaj decât teatrul. Teatrul e ficțiune, cinema-ul nu. Mă simt la fel de confortabil în spatele și în fața camerei. În viață în schimb mi se mai întâmplă să nu mă simt confortabil.

Ai fost vreodată comparată cu Eva Green, protagonista filmului anterior al lui Bertolucci? Ți-ar fi plăcut să fii Isabelle?

Da, mi-ar fi plăcut mult să joc rolul ăla. Dar fiecare are povestea lui. The Dreamers e un film care a însemnat mult pentru mine. L-am văzut la 17 ani, eram încă un copil.

FOTOGRAFIE

Îți mai amintești prima ta fotografie?

Da. Primele poze pe care le-am făcut au fost cu niște scoici. Culegeam scoici de pe plajă, le puneam laolaltă și le făceam poze.

Fotografia poate fi o formă de terapie? Cu ce te-a ajutat până acum ?

Cea mai bună terapie e să te joci. În sensul ăsta, da, fotografia e terapie.

În fotografiile tale ești mai mereu într-un context în care pare că te potrivești, dar provoci în același timp haos prin prezența ta. Cum comentezi?

Când fac o fotografie are foarte mare importanță locul în care mă aflu. Locul trebuie să fie perfect din punct de vedere estetic, nu las nimic la voia întâmplării. Sunt locuri în care am trăit, foarte importante pentru mine, locuri în care pot spune „Aici am trăit eu, aici m-am născut eu”.

TEA

Dacă ai fi o carte...Mâine în bătălie să te gândești la mine – Javier Marias

Dacă ai fi un film… Io e te

Dacă ai fi o melodie… If You Want to Sing Out - Cat Stevens

Dacă ai fi o senzație...de libertate

Dacă ai fi o parte a corpului tău... mâinile mele

5 cuvinte care definesc tinerețea

Există o poezie minunată care spune Quant'è bella giovinezza, Che si fugge tuttavia! Chi vuol esser lieto, sia: Del doman non v'è certezza (n.r în traducere engleză : How beautiful is youth, that is always slipping away! Whoever wants to be happy, let him be so: of tomorrow there's no knowing.) – Lorenzo de Medici

tinerețea = a descoperi, fără griji, a te îndrăgosti, viață, invincibilitate.

Alte fotografii și gânduri de la Tea Falco.