Tinerele speranţe de la GOPO (III) - Mihai Gavril Dragolea şi Radu Constantin Mocanu

Radu Mocanu
Nominalizat pentru regia filmului Roboțelul de aur

Cum am ajuns să fac cinema? Nu știu în ce măsură am ajuns în acest stadiu la momentual actual. Am făcut scurtmetraje de școală, iar acum, un documentar care a ajuns să fie proiectat de câteva ori în sală și a luat și-un premiu la Docuart Fest. Ce pot să spun este că încerc să pornesc pe acest drum al cinemaului, dar sunt prea la început de drum pentru a-l putea revendica de pe acum. Trebuie să mai fac niște filme și apoi vedem dacă-mi iese sau nu.

***
Ce m-a adus aici? Este un drum lung și întortocheat care începe în copilărie cu basme și povești, lecturi și cinematograful din sat. Mai apoi vine fuga la oraș, la școala de film unde m-am îmbolnăvit iremediabil. După ce te-ai contaminat, cu greu mai scapi. Intri singur în carantină și te apuci să faci un film cu un prieten, așa cum am făcut eu. Partea faină e că nu ai nevoie de mai mult pentru a te trata. O cameră, un microfon și o poveste, restul vine de la tine.

Ce făceam dacă nu fac asta? Filmul intră la capitolul „din pasiune”, slujba este în televiziune.

***
Trei oameni care mă inspiră în meseria mea. Unul ar fi my partner in crime, Mihai Dragolea, omul cu care am făcut documentarul Roboțelul de aur. Este mereu optimist și capabil să râdă în față oricărei situații. Confruntat cu relaxarea lui, temerile-ți dispar. Până la urmă tot iese ceva bine, iar dacă nu iese, măcar petreci un timp de calitate. Cu mult umor și autoironie își urmărește ideile atât de consecvent încât, la un moment dat, se vor îndeplini.

Ar mai fi bunicul meu. A urmat mereu calea lui, metoda lui, nu s-a lăsat influențat de gura lumii. Când tot satul ducea laptele la lăptărie, el îl ducea cu desaga la oraș și obținea un preț mai bun. Săpa singur în căldura toropitoare kilometri de rânduri de porumb, nu se plângea niciodată, că era păcat de Dumnezeu. E drept, își mai înjura calul. Mă inspiră spritul lui independent, s-a căsătorit cu o fată mai în vârstă decât el, divorțată și cu copii. Și ce bunic a fost! Și încă mai e!

***
Cel mai mișto moment la o filmare este acela în care se întâmpla ceva magic. În filmul documentar avem o scenă în care unui personaj i se așază o vrabie pe cap. Nu doar că se așază, dar stă acolo pe parcursul întregului drum al omului printr-o curte făcând glume înspre o audiență care se prăpădește de râs. Toți cei prezenți se hotărăsc că este un semn. Trag concluzia că ei, copii crescuți la orfelinat, ar fi deosebiți. Norocosul ia pasărea în palme, o pupă pe cioc, după care zboară în văzduh... Magic!

***
Cel mai nasol moment la o filmare este acela în care nu iese nimic. Actorul prinicpal are spectacol la teatru, a repetat rolul acela, iar de scurtmetrajul tău nu a avut vreme. Nu-l plătești, deci ce poți să-i spui? Învață replicile în timp ce camera papă peliculă, iar bobinele sunt numărate! Nu mai este timp să tragi o scenă importantă, iar decorul e disponibil doar pentru o zi...

***
Proiectul favorit este cel mai recent, Roboțelul de aur. Asta până va începe următorul.

***
Mi-ar plăcea să lucrez cu oricine este pasionat de cinema și nu numai. Cu oameni simpli care se lasă filmați și au încredere că povestea lor este în siguranță la mine.

***
Ce mi-ar plăcea să lucrez? Mi-ar plăcea să pot spune povești folosindu-mă de mijloacele cinemaului.


Mihai Dragolea
Nominalizat pentru regia filmului Roboțelul de aur

Nu ştiu dacă pot spune că fac cinema, îmi doresc să fac asta, dar mai am de lucrat. Lucrurile care mă determină şi împing să fac film documentar sunt o pasiune pentru a spune poveştile oamenilor pe care nu îi întâlnim sau de care nu suntem foarte conştienţi. E o chestie foarte mişto atunci când arăţi ceva la nivel micro şi se fac corelări macro. În plus, îmi plac filmele de când sunt mic, maică-mea mă punea să mă uit la TCM cu ea şi, poate, de acolo prefer mediul ăsta de expresie.

***
Kim ki Duk, Radu Mocanu şi creatorii South Park.

***
Mă voi referi la filmul Roboţelul de Aur. Sunt câteva momente magice, cum ar spune Radu, spre exemplu când i se pune lui Eugen o pasăre pe cap şi stă acolo până o pupă şi îi dă drumul, ăla e un moment incredibil de real! Nici în ficţiune nu puteai face aşa ceva.  Îmi mai place mult momentul când am filmat scenă de la Primărie, cea cu decernarea premiului cetăţeanului de onoare. Am pus camera în faţa protagoniştilor, pe masă, am făcut pe furiş un cadru destul de amuzant şi eram încântat de ce se petrecea, ştiam că va fi un moment foarte bun. Personajele erau într-un moment tensionat şi simţeam cum scena începe să existe.

***
Când filmam un turneu la Mangalia, am plusat şi am enervat pe cine nu trebuia, aşa că ne-am trezit fugăriţi şi ameninţaţi. Nu era neapărat frică de a o încasa, dar ne-am cam şifonat credibilitatea în faţa personajelor. Ulterior, am trecut peste, acum totul e ok.

***
Roboţelul de Aur şi ce fac pentru Live Jasmin.

***
...nu știu, cu Jenna Jameson?

***
Mi-ar plăcea să continui să fac documentare, să pot face asta ca meserie. Acum trebuie să mă împart între day job şi documentare, este destul de greu şi sper să mai pot continua aşa. Roboţelul a fost un film greu de făcut, ne-a consumat pe amândoi enorm. Când faci un film trebuie să fii foarte into it, trebuie să te poţi concentra doar asupra lui şi să stai cu personajele mult că să iasă ceva puternic. Am făcut acest film, vreau că următorul să fie „complet”, aici există câteva compromisuri pe care nu vi le zic, m-aş da de gol.


ALTE INTERVIURI CU NOMINALIZAȚII LA CATEGORIA „TÂNĂRĂ SPERANȚĂ”

84 de filme românești lansate în cinematografe sau festivaluri în 2015 au fost luate în considerare pentru desemnarea nominalizărilor celei de-a zecea ediții a Premiilor Gopo. Câștigătorii vor fi anunțați în cadrul Galei Premiilor Gopo, pe 28 martie, de la ora 19.