Trei personaje feminine în căutarea iubirii adevărate

Ava (r: Léa Mysius)

Să începem cu cea mai mică. O cheamă Ava și are 13 ani. Nu prea e ea interesată de iubire în general, dar când află că-și va pierde parțial vederea, își impune să încerce anumite lucruri înainte de a fi prea târziu. Are noroc că dragostea e mai aproape decât își imaginează și se materializează în băiatul căruia îi fură cățelul din fața supermarketului. Inițial se îndoiește de sentimentele ei, astfel că se vede cu un alt băiat, dar îl lasă baltă în mijlocul unui parc de distracții atunci când realizează că Juan e cel care o interesează cu adevărat. O intrigă stilul de viață periculos și aura de bad boy cu care vine la pachet băiatul de 19 ani, astfel că fuge cu el, fără a-și anunța mama cu care se află în vacanță. Se izolează de cele cunoscute și ajung să trăiască precum doi proscriși, o Bonnie și-un Clyde aruncați de o mașină a timpului pe o plajă de pe coasta Atlanticului, atacând turiștii cu arme improvizate pentru a putea procura hrană și fugind de poliția hotărâtă să îi despartă. Încercările sunt multe și din ce în ce mai dificile pentru aventura lor ce se voia a fi mai mult ludică, dar iubirea lor e durabilă și pecetluită de un penultim cadru în care îi vedem ținându-se de mână în lumina a ceea ce reprezintă cheia rezolvării problemelor lor: farurile mașinii cu care pot pleca departe de toți cei care le-au pus gând rău.

Jeune femme (r: Léonor Serraille)

Nici Paula nu e mai prejos atunci când vine vorba de furat animalul de companie al iubitului, fostului - în cazul ei, un fotograf ajuns faimos datorită unei fotografii în care apare ea. În ciuda insistențelor acestuia să i-o înapoieze, Paula preferă să păstreze pisica, în speranța că o va primi și pe ea odată cu ghemotocul de blană, dar se atașază atât de mult de ea, singurul punct stabil într-o viață dezordonată, încât și-o însușește chiar și atunci când realizează că Joachin e o idee proastă și-i e mai bine fără el. Se îndrăgostește de o fată care o ia drept o prietenă din copilărie și de paznicul complexului comercial unde se angajează ca vânzătoare de lenjerie intimă. Ca într-un film de Noah Baumbach, filmul punând „the France in Frances Ha”, fiecare dintre cele două posibile relații lasă un gust puternic amărui și nu se fructifică în ceea ce personajul principal caută: echilibru. Pendulând între 29 și 31 de ani, în funcție de interlocutorul vorbirii, Paula intră într-un joc al iluziilor sperând că va găsi ceva serios, nemaisimțindu-se la fel de dornică de aventuri ca studenta la Arte care pretinde a fi pentru a putea face un ban în plus și a nu ajunge în stradă. Are, însă, nenorocul de a da peste oameni la fel de nesiguri pe sine ca și ea, dar care nu intră în viața ei fără niciun rost, astfel că, deși dezamăgită de rezultatul căutării, se îndreaptă spre viitor cu un zâmbet (trist) în ochii heterocromatici.

Un beau soleil intérieur (r: Claire Denis)

Nu e ușor să fii Juliette Binoche. Nici măcar atunci când te cheamă Isabelle și joci într-o comedie romantică de Claire Denis. Personajul stereotipic are tot ce-și poate dori de la viață, mai puțin noroc în dragoste. Artistă stabilită în același Paris ca și Paula și mamă divorțată, Isabelle caută dragostea, pe rând, într-un bărbat bogat aflat la vârsta a doua pe care nu-l suportă și pe care îl expediază rapid, un actor de teatru indecis, fostul soț devenit pervers peste noapte, un curator de galerii gelos pe ceilalți bărbați din viața ei, un bărbat dubios care o abordează pe ringul de dans și în final, într-un Gérard Depardieu autoironic în rolul unui clarvăzător care-i analizează viața amoroasă și-i face avansuri recomandându-i să fie ceva mai open. Regizoarea ia când în derâdere, când în prea serios tropii genului, astfel că situațiile prezentate nu se pretează deloc convențiilor. De actor, cel mai tânăr dintre ei, îi place cel mai mult, și sentimentul ar fi reciproc dacă acesta n-ar regreta noaptea petrecută împreună. Pe soț îl consideră fals atunci când vrea să condimenteze relația și se îndrăgostește nebunește de cel care provoacă hohote de râs la simpla apariție, dar de care se desparte pentru că nu vrea s-o prezinte prietenilor lui. Curatorul o descoase și îi află așteptările, însă degeaba, întrucât nu le poate împlini și, cumva, după atâtea încercări eșuate, filmul reușește să deconstruiască acest concept de dragoste adevărată, punându-l la îndoială. Noroc cu același Depardieu care ne spune cum stă treaba, cum iubirea nu trebuie căutată, ci vine de la sine dacă lăsăm soarele strălucitor din titlu înăuntrul nostru.

***

Cele trei filme au fost proiectate în cadrul Les Films de Cannes à Bucarest 2017, care mai ține până mâine. Programul aici.