Un obiect pentru un film

Banană

Obiectele pe care le-am folosit cel mai mult în timp ce am făcut filmul cu banane au fost bananele. Le tăiam și desenam pe ele, băgam în ele multe scobitori de care prindeam ace și ațe. Bananele se înnegreau repede. Am folosit destul de multe. – Alexandru Gorghe, regizor Film cu banane

Suc de roșii 

Inițial eram într-un magazin și căutam o sticlă cu un lichid roșu în ea pentru că aveam nevoie să lovim pe cineva în cap cu sticla respectivă și am zis să simbolizeze sângele sau ceva de genul. Deodată am văzut sticla de suc de roșii care stătea cuminte pe raft și ne-am zis „băi, aia e! trebuie să o luăm, e potrivită pentru ce avem nevoie”. Am ajuns acasă și a venit timpul să filmăm scena în care personajul nostru stătea întins pe jos, înconjurat de suc de roșii, deja lovit, și aia a fost – am vărsat sucul de roșii pe jos, speram să nu se umfle parchetul, pentru că aia era problema maximă, dar după ne-am gândit că avem nevoie și de un sunet așa că ne-am dus în spatele casei și am lovit sticla de o piatră și am creat și sunetul spargerii, pe care nu l-am mai folosit ulterior.” – Alexandra Dumitrana, regizoarea chat.txt

Hârtie

Hârtia a fost chintesența filmului meu. Fiind o animație în stop motion, am avut nevoie de un bloc de desen întreg ca să duc totul la sfârșit (recunosc, probabil niște copaci au fost sacrificați în procesul de creare). Pictată și tăiată, a prins viață în film.” – Liana Gheorghiu, regizoarea Unfinished Sympathy.

Buruiană 

Cred că ce mi-a rămas de la filmări este buruiana asta, sau nu știu cum să îi spun, e o plantă uscată și în afară de praf și frig (care nu sunt obiecte, deci nu pot să le aduc aici), asta mi-a rămas. Îmi amintesc de florile uscate cu care ne-am jucat, pe care le-am mâncat și am făcut tot felul și sunt obsedată de plantele astea. În afară de plantă, frigul are valoare sentimentală pentru mine pentru că am murit de frig în timp ce filmam și nu pot să vi le aduc vouă, dar cred că îl simțim cu toții acum în noiembrie, iar în vară când va fi Super putem doar să ne amintim de acel frig crunt cu care ne-am luptat în iarnă.” – Sara Budrala, regizoarea Pentru noi, muzica... 

Camașă

Povestea cu cămașa a fost destul de simplă la început, noi am luat-o dintr-un second hand pentru că ne plăcea cum arată și am tot ținut-o o vreme până să ne apucăm de proiect, când am zis hai s-o băgăm în ecuație, pentru că arată bine și ar putea fi un centru de interes. Cu cât am avansat mai mult cu ideea și am ajuns la tema asta de comunicare virtuală, am zis că ar putea fi mai mult de atât și să încercăm să o folosim ca element de legătură, să arătăm conexiunea dintre lumea reală și lumea virtuală și că personajele sunt aceleași și că e o singură poveste, în două planuri. Pentru asta a trebuit să o facem în Sims de la 0 și, în mod surprinzător, am găsit exact același pattern, am folosit un mod foarte dubios și când în final cămașa era în joc pe personaje a fost ca cireașa de pe tort pentru noi. – Ingrid Enache, regizoarea chat.txt

Muscă

Obiectul pe care l-am ales pentru scurtmetrajul meu este musca, legătura dintre ea și scurtmetraj este că ea m-a inspirat să fac acest film și este și antagonistul din el. Am ales să vorbesc despre ea, deoarece am vrut să arăt faptul că orice te poate inspira să faci un film.” – Raul Lile, regizorul Die Fliege

Creion

Obiectul cu care asociez experiența producției filmului este un creion, cu care am animat aproape întregul desen, peste 1200 de desene individuale, pe durata a 6 minute. În fiecare zi vedeam cum se micșora considerabil, cu fiecare urmă de grafit pe care o lăsam, până a ajuns la mărimea actuală. Este probabil obiectul pe care l-am folosit cel mai consistent, de la început până la sfârșitul producției, care a durat 6 luni.” – Vlad Acatincăi, regizorul Three on a Match

Școala

Dacă ar fi să aleg un obiect care ar defini experiența de a face filmul, ar fi școala. Școala a fost contactul meu cu comunitatea și totul se învârtea în jurul ei. Școala în care se vorbea, discuta, glumea, țipa și care m-a făcut să îmi dau seama că există speranță pentru sistemul educațional de la noi. – Alexandra Olivia Paraschiv, regizoarea Oceanul Magic

Elefantul dispărut

Asociez cartea asta, Elefantul dispărut de Haruki Murakami, cu filmul pe care l-am făcut pentru că povestirile din ea au fost sursa de inspirație pentru scenariu și, cumva, orice problemă aveam în timpul filmărilor părea să aibă soluția în carte. – Mihai Feflea, regizorul Al doilea atac la brutărie

***
Ție ce o să-ți amintească de filmul tău de la Super? Ai timp să găsești răspunsul la întrebare până pe 1 martie. 
Ilustrații de Elena Smîntînă.