Văzute şi plăcute la Pelicam 2017

Cats/ Kedi (r. Ceyda Torun, Turcia, 2016)
Special mention în competiția Black Sea Docs

În Istanbul, pisicile sunt o libertate pe care oamenii nu își permit să o compromită. Sunt parte din sufletul orașului. Sunt pansament pentru cei care simt această nevoie. Sunt pauza de la gândurile negre ale celor suferinzi. Sunt vindecarea celor care au pierdut și nu au putut să uite. Sunt una cu locul și cu oamenii.

Schimbările care se produc astăzi în oraș ar putea amenința această stare naturală a lucrurilor, dar când locuitorii sunt dispuși să ducă pisicile la veterinar pe datorie, să facă eforturi pentru a le vedea hrănite, mângâiate și torcând, ne vine să credem că locuitorii domesticiți vor continua să reprezinte libertatea orașului. Și cine să le pună piedici când deviza celor din Istanbul e People who don’t love cats can’t love people either?

P.S.: Filmul perfect după o noapte cu puțin somn, dar mult vin. Bucură simțurile adormite.

Planeta Petrila (r. Andrei Dăscălescu, România, 2016)
Câștigătorul competiției Black Sea Docs

„Ultimii Mohicani” se amuză de viitorul nu tocmai luminos care îi așteaptă. În mina Petrila, ultimii mineri coboară pentru ultima oară în mina care urmează să fie închisă și făcută să dispară. O finanțare de 10 milioane de euro e suficientă pentru a face să pară că nu a fost niciodată acolo.

Autointitulat „Relicva numărul 1” a minei, Ion Barbu - fost miner, actual artist și activist - luptă cum știe mai bine cu autoritățile pentru a conserva clădirile și poveștile celor care s-au sacrificat între pereții lor. Vrea să demonstreze absurdul situației: faci o groapă și bagi o mină în ea. Singura șansă e o șansă culturală; salvarea clădirilor de la demolare și transformarea lor în focare de cultură. 

Chiar și după ce s-au văzut nevoiți să facă veșnica pomenire a minei la închiderea acesteia, grupul de activiști nu a renunțat la eforturile de salvare a locului, reușind să obțină sistarea lucrărilor de demolare și să se apuce de transformarea orașului Petrila dintr-un oraș mono-industrial într-un oraș mono-cultural.

Seed - The Untold Story (r. Jon Betz, Taggart Siegel, SUA, 2016)
Câștigătorul competiției Fresh Perspectives

Un grup de curajoși și-a propus să salveze o resursă subestimată și să protejeze moștenirea noastră alimentară de 12.000 de ani. Călătoresc în jurul lumii căutând semințe care s-ar putea dezvolta în surse alternative de hrană, după ce în ultimul secol 94% din soiurile noastre de semințe au dispărut.

Eforturile lor sunt contrabalansate de corporații cu legături în structurile de putere care abuzează de o legislație deficitară pentru a-și crește profiturile, indiferent de efecte. Povestea nespusă e una înfiorătoare, cea a companiilor chimice care modifică genetic semințele si brevetează soiurile obținute, ajungând să dețină ceea ce ar trebui să reprezinte libertatea în forma ei absolută: natura. Același grup de curajoși luptă, cu arme mai puține, dar cu pasiune înzecită să ne apere dreptul la hrană transparentă, cu adevărat nutritivă.

Peter and the Farm (r. Tony Stone, SUA, 2016)
Competiția oficială

How many organic farmers go insane? se întreabă Peter într-un moment de criză interioară. Întreaga lui existență s-a rezumat la eforturile depuse pentru munca la fermă, pe care a ajuns să o iubească mai mult decât pe sine, eforturi care vor fi fost în zadar odată ce va muri. O tradiție căreia i-a dedicat cu sinceritate viața va muri odată cu el. Vorbește despre moarte la fel cum vorbeste despre îngrijitul oilor, cu simplitatea unui om care s-a detașat de familie și de aspecte ale vieții sociale și s-a întors spre fermă ca o reîntoarcere spre sine. Urăște ferma și o iubește și o urăște din nou, ca într-un conflict interior care îl bântuie.

Simți privilegiul de a fi martor la conturarea poveștii sale printr-un film crud, care rezonează cu protagonistul. Singura personă care a reușit să îi câștige încrederea de ceva timp e regizorul Tony Stone, care respectă povestea de viață a lui Peter și o redă în deplina sa autenticitate, cu schimbările bruște care i-au dat peste cap viața și gândurile sinucigașe care îl consumă într-un dans al reprimării și acceptării.

Tourism! / Turizam! (r. Tonci Gacina, Croația, 2016)
În afara competiției

Obiectivismul filmului te lasă să faci o alegere: pentru o oră te poți transpune în pielea unui turist încântat de coasta Adriatică, care profită de atracțiile specifice locului - călătorii prin insulele croate, ospățuri pe vase de crozieră sau explorarea adâncurilor apelor - sau poți să faci un pas înapoi și să dai ochii cu eforturile făcute pentru a obține rețeta cu finalul scontat al turistului mulțumit. Industria turistică reprezintă cel mai mare sector al industriei croate și e susținută de un grup de localnici care trebuie să se supună cerințelor turiștilor, pe modelul turistul nostru stăpânul nostru. Câștigurile din turism vin cu prețul lor pentru localnicii care oscilează, la rândul lor, între molipsire de entuziasmul specific turiștilor și saturație.

Regizorul Tonci Gacina e într-un turneu de promovare a documentarului în România, iar ultima sa oprire va fi vineri asta, la ora 21:00, la București, la Manasia Hub.

***
Carina Cozminschi și-a început căutările în Atelierul de Teatru din Botoșani, și le continuă la Facultatea de Jurnalism din București.